TAVERNĂ, taverne, s. f. Cîrciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). Pe vremea țarilor, Moscova era un oraș al palatelor somptuoase și al azilurilor de noapte, al saloanelor și al tavernelor. STANCU, U.R.S.S. 96. Tocmai în capătul portului, lîngă depozitele de cărbuni, era o cîrciumă veche, o tavernă joasă în care intrai scoborînd patru trepte de piatră. BART, E. 320. Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorîtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare. EMINESCU, O. I 56.