tasma¹ sf [At: (a. 1734) BUL. COM. IST. IV, 68 / V: (reg) ~mă, tașma, tăs~, tis~ / Pl: ~le / E: tc tasma] 1 (Reg) Fir de mătase, de ață etc. 2 (Reg) Panglică de mătase, de piele etc. (pe care se brodează). 3 (Reg; pex) Piele bine tăbăcită. 4 (Mun) Petic de talpă care se aplică la pingele pentrua acoperi o gaură. 5 (Mun) Pană de lemn, care se folosește ca adaos la colțul unei construcții, pentru a astupa golul rămas între tarac și temelie.