tarâncă sf [At: DAME, T. 11 / V: (reg) ~ngă, tăr~ sf, ~ng s, tărânc sm / Pl: ~nci / E: ns cf dorângă] 1 (Mol) Piesă de fier care leagă osia carului de perinoc. 2 (Reg) Gânj la leucă. 3 (Reg; îf tărânc) Lanț cu care se leagă chilna de coșul carului. 4 (Reg) Schimbător la plug.