12 definiții pentru tărfă, târfă, TÂRFĂ, țârfă   declinări

TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. — Et. nec.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Există suficiente dovezi care să ateste poate fi pus în legătură cu tearfă - raduborza

tấrfă s. f., g.-d. art. tấrfei; pl. tấrfe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

țấrfă (reg.) s. f., g.-d. art. țấrfei
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂRFĂ s. v. prostituată.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂRFĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, stomac, zdreanță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂRFĂ ~e f. fam. Femeie desfrânată; prostituată; târâtură. /cf. tearfă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

târfă s. f., g.-d. art. târfei; pl. târfe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țârfă s. f., g.-d. art. țârfei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țấrfă, țấrfe, s.f. (reg.) 1. nisip; țărână. 2. tencuială.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tărfă f. femeie neonestă. [Vechiu-rom. tearfă, zdreanță, cârpă (de origină necunoscută): raportul sensurilor e analog cu cel din buleandră].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tî́rfă f., pl. e (din *stîrfă, d. stîrf, stîrv, adică „putoare”. V. tîrfoare și tîrveliște). Triv. Femeî́e depravată, curvă, tîrlă. V. tearfă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink