TACT1, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Facultate de a judeca o situație dificilă rapid și cu finețe, care determină o comportare corectă, delicată și adecvată. – Din germ. Takt, fr. tact.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TACT2 s. n. v. taht.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TACT1 n. 1) Simț care determină o comportare delicată și corectă. Om cu ~. Om lipsit de ~. 2) Simț cu ajutorul căruia se percep proprietățile fizice ale corpurilor. /<fr. tact, germ. Takt
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TACT2 ~uri n. (în muzică, versificație, dans) Organizare armonioasă a sunetelor sau a mișcărilor; cadență; ritm. /<fr. tact, germ. Takt
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TACT1 s.n. Măsură, cadență ritmică (în muzică, în dans). [< germ. Takt].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TACT2 s.n. 1. Simț, manieră deosebit de grijulie și plină de măsură în purtarea și acțiunile cuiva. 2. Simțul tactil; pipăitul. [< fr. tact, cf. it. tatto < lat. tactum < tangere – a atinge].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TACT s. n. I. simț tactil, pipăit. II. măsură, cadență ritmică (în muzică, mișcare, dans etc.). III. simț al măsurii, manieră deosebit de grijulie și de atentă în comportarea cuiva. ◊ (p. ext.) pricepere, abilitate. (< germ. Takt, fr. tact)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TACT s. 1. (FIZIOL.) pipăit, (înv.) pipăire. (Simțul ~ului.) 2. v. cadență. 3. v. chibzuială.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tact (-turi), s. n. – 1. Simțul pipăitului. – 2. Măsură, ritm. – 3. Cadență. Fr. tact; sensul 3 ca în germ. Takt › rus. takt. – Der. tactică, s. f., din fr. tactique; tactician, s. m., din fr. tacticien; tacticos, adj. (ordonat, cadențat, ritmat; cumpănit, calm), din ngr. ταϰτιϰός (Gáldi 258); tactil, adj., din fr. tactile.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tact s. n., pl. tácturi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink