TÂNJITÓR, -OÁRE, tânjitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care tânjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. ♦ Plin de jale, de tristețe; tânguitor. – Tânji + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂNJITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care tânjește. 2) rar Care vădește o dorință arzătoare; frământat de dor. Ochi ~ori. 3) fig. (despre plante) Care este lipsit de vlagă; ofilit; veștejit. /a tânji + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tânjitór adj. m., pl. tânjitóri; f. sg. și pl. tânjitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink