opțiuni
  • info
2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

SĂPĂTOARE, săpătoare, s. f. Mașină de săpat. Pentru recoltarea cartofilor se aplică cu succes săpătoarele și combinele de cartofi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2789.

SĂPĂTOR, -OARE, săpători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa1. 2. S. m. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. 3. S. f. Mașină de săpat. – Săpa + suf. -ător.

săpător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~ori, ~oare / E: săpa + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care muncește cu sapa1 (1) sau cu alte instrumente (asemănătoare) de săpat. 3 sm (Spc) Ostaș din trupele de geniu care lucrează (prin săpare) la fortificații sau diferite construcții militare. 4 sm (Reg; spc) Gropar. 5 sm (Înv) Hoț prin efracție. 6 sfn (Olt; Mol) Cazma (1). 7 sf Mașină cu care se sapă, cu care se dezgroapă ceva prin săpare. 8 sf (Reg) Rariță. 9-10 sm, a (Fig) (Persoană) care sapă (21). 11 sm Sculptor. 12 sm Gravor. 13 sf (Înv) Unealtă specială cu care se sapă (22).

SĂPĂTOR, -OARE, săpători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa1. 2. S. m. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. 3. S. f. Mașină de săpat. – Săpa + suf. -ător.

SĂPĂTOR, -OARE, săpători, -oare, s. m. și f. Cel care sapă; muncitor cu sapa. [Zaharia] suflecă mînecile și apucă hîrlețul, ca un săpător... la vie. C. PETRESCU, R. DR. 56. Săpători adînc săpa Lopătari pămînt scotea. TEODORESCU, P. P. 533.

SĂPĂTOR1 ~oare n. Mașină de săpat. /a săpa + suf. ~ător

Ortografice DOOM

săpătoare1 (persoană) s. f., g.-d. art. săpătoarei; pl. săpătoare

săpătoare2 (unealtă, mașină) s. f., g.-d. art. săpătorii; pl. săpători

săpătoare2 (unealtă, mașină) s. f., g.-d. art. săpătorii; pl. săpători

săpătoare1 (persoană) s. f., g.-d. art. săpătoarei; pl. săpătoare

săpătoare (persoană) s. f., g.-d. art. săpătoarei; pl. săpătoare

săpătoare (mașină) s. f., g.-d. art. săpătorii; pl. săpători

Sinonime

SĂPĂTOARE s. v. cazma, hârleț, rariță.

săpătoare s. v. CAZMA. HÎRLEȚ. RARIȚĂ.

SĂPĂTOR s. v. gravor, gropar, sculptor.

SĂPĂTOR s. (franțuzism) sapeur, (înv.) săpaș. (E ~ de meserie.)

SĂPĂTOR s. (franțuzism) sapeur, (înv.) săpaș. (E ~ de profesie.)

săpător s. v. GRAVOR. GROPAR. SCULPTOR.

Intrare: săpătoare (mașină)
săpătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săpătoare
  • săpătoarea
plural
  • săpători
  • săpătorile
genitiv-dativ singular
  • săpători
  • săpătorii
plural
  • săpători
  • săpătorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: săpătoare (persoană)
săpătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săpătoare
  • săpătoarea
plural
  • săpătoare
  • săpătoarele
genitiv-dativ singular
  • săpătoare
  • săpătoarei
plural
  • săpătoare
  • săpătoarelor
vocativ singular
  • săpătoare
  • săpătoareo
plural
  • săpătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

săpătoare, săpătorisubstantiv feminin

  • 1. Mașină de săpat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pentru recoltarea cartofilor se aplică cu succes săpătoarele și combinele de cartofi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2789. DLRLC
etimologie:
  • Săpa + -ător. DEX '98 DEX '09

săpător, săpătorisubstantiv masculin
săpătoare, săpătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sapeur săpaș
    • format_quote [Zaharia] suflecă mînecile și apucă hîrlețul, ca un săpător... la vie. C. PETRESCU, R. DR. 56. DLRLC
    • format_quote Săpători adînc săpa Lopătari pămînt scotea. TEODORESCU, P. P. 533. DLRLC
  • 2. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Săpa + -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.