opțiuni
  • info

11 definiții pentru săpătoare (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂPĂTOR, -OARE, săpători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa1. 2. S. m. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. 3. S. f. Mașină de săpat. – Săpa + suf. -ător.

săpător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~ori, ~oare / E: săpa + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care muncește cu sapa1 (1) sau cu alte instrumente (asemănătoare) de săpat. 3 sm (Spc) Ostaș din trupele de geniu care lucrează (prin săpare) la fortificații sau diferite construcții militare. 4 sm (Reg; spc) Gropar. 5 sm (Înv) Hoț prin efracție. 6 sfn (Olt; Mol) Cazma (1). 7 sf Mașină cu care se sapă, cu care se dezgroapă ceva prin săpare. 8 sf (Reg) Rariță. 9-10 sm, a (Fig) (Persoană) care sapă (21). 11 sm Sculptor. 12 sm Gravor. 13 sf (Înv) Unealtă specială cu care se sapă (22).

SĂPĂTOR, -OARE, săpători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa1. 2. S. m. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. 3. S. f. Mașină de săpat. – Săpa + suf. -ător.

SĂPĂTOR, -OARE, săpători, -oare, s. m. și f. Cel care sapă; muncitor cu sapa. [Zaharia] suflecă mînecile și apucă hîrlețul, ca un săpător... la vie. C. PETRESCU, R. DR. 56. Săpători adînc săpa Lopătari pămînt scotea. TEODORESCU, P. P. 533.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

săpătoare1 (persoană) s. f., g.-d. art. săpătoarei; pl. săpătoare

săpătoare1 (persoană) s. f., g.-d. art. săpătoarei; pl. săpătoare

săpătoare (persoană) s. f., g.-d. art. săpătoarei; pl. săpătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂPĂTOR s. (franțuzism) sapeur, (înv.) săpaș. (E ~ de meserie.)

SĂPĂTOR s. v. gravor, gropar, sculptor.

SĂPĂTOR s. (franțuzism) sapeur, (înv.) săpaș. (E ~ de profesie.)

săpător s. v. GRAVOR. GROPAR. SCULPTOR.

Intrare: săpătoare (persoană)
săpătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săpătoare
  • săpătoarea
plural
  • săpătoare
  • săpătoarele
genitiv-dativ singular
  • săpătoare
  • săpătoarei
plural
  • săpătoare
  • săpătoarelor
vocativ singular
  • săpătoare
  • săpătoareo
plural
  • săpătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

săpător, săpătorisubstantiv masculin
săpătoare, săpătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se ocupă cu săpatul, care muncește cu sapa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sapeur săpaș
    • format_quote [Zaharia] suflecă mînecile și apucă hîrlețul, ca un săpător... la vie. C. PETRESCU, R. DR. 56. DLRLC
    • format_quote Săpători adînc săpa Lopătari pămînt scotea. TEODORESCU, P. P. 533. DLRLC
  • 2. Persoană care sapă în lemn, în piatră etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Săpa + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.