sămănătorism sn [At: PLR II, 466 / V: sem~ / E: Sămănător(ul) (np) + -ism] 1 Curent literar inițiat la începutul sec. XX, în România, de revista „Sămănătorul”, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitara exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. 2 Ideologie a curentului sămănătorist (1).