sămăluire¹ sf [At: CANTEMIR, HR. 447 / Pl: ~ri / E: sămălui¹] (Înv) 1 Calculare (1). 2 Apreciere numerică, cantitativă, valorică etc. 3 Judecată. 4 (Pex) Discernământ.

sămăluire² sf [At: LTR² / Pl: ~ri / E: sama] Operație care constă în tratarea pieilor înainte de tăbăcire, cu un amestec bogat în enzime, pentru a le da suplețe, elasticitate, tușeu mătăsos etc. Si: (rar) sama (2).

samali v vz sămălui¹

sămăli v vz sămălui¹

sămălui¹ [At: CANTEMIR, HR. 51 / V: (înv) sem~, (reg) ~li, samali^[1], / Pzi: ~esc / E: mg szamól] 1 vt(a) (Îrg) A calcula (1). 2 vt(a) A estima din punct de vedere numeric, cantitativ, valoric etc. 3 vt(a) (Trs) A număra. 4-6 vtir (Trs; Mar; îrg) A judeca. corectat(ă)

semălui² v vz sămălui¹

sămăluĭésc V. sămuĭesc.

sămuĭésc v. tr. (ung. számolni, a număra, a socoti, d. szám, socoteală, samă). Vechĭ. Socotesc, consider, număr, țin: sămuit pintre vitejĭ. Asimilez, fac asemenea: a sămui o biserică cu alta. Azĭ. Confund o persoană cu alta: l-a sămuit cu frate-su. – Și sămăluĭésc (ung. szdlálni) și (inf. de semăn, asemăn) asămuĭésc, asămăluĭésc. În vest semuĭesc, semăluĭesc și asemuĭesc, asemăluĭesc.

sămăluire s. f., g.-d. art. sămăluirii; pl. sămăluiri

SĂMĂLUIRE s. v. calcul, calculare, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, socotire, socotit, tact.

sămăluire s. v. CALCUL. CALCULARE. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. RAȚIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. SOCOTIRE. SOCOTIT. TACT.

SAMALI vb. v. calcula, socoti.

SĂMĂLUI vb. v. aprecia, calcula, chibzui, estima, evalua, gândi, judeca, măsura, număra, prețui, socoti.

samali vb. v. CALCULA. SOCOTI.

sămălui vb. v. APRECIA. CALCULA. CHIBZUI. ESTIMA. EVALUA. GÎNDI. JUDECA. MĂSURA. NUMĂRA. PREȚUI. SOCOTI.

SĂMĂLUIRE s. f. (Mold.) 1. Calculare, socoteală. Patavie, în cartea sămăluirii vreamilor ..., o pune cu 39 de ani mai pre urmă. CANTEMIR HR. Greșala ce fac istoriile noastre în sămăluirea anilor ... înainte pre larg avem de arătat. CANTEMIR, HR. 2. Discernămint, judecată. Au nu toate laudele Cucunozului și sămăluirile Corbului, mi se cuvin? CANTEMIR, IST. Etimologie: sămălui. Vezi și nesămăluit, nesămăluitor, sămălui, sămăluință, sămăluitor. Cf. chiteală, chitire, chitit², chititură, chiverniseală (1), chivernisire (1), sămăluință, schiverniseală.

SĂMĂLUI vb. 1. (Mold.) A calcula, a socoti. Tri vestiți și a vremilor iscusiți sămăluitori ... cursul anilor nu numai istoricește, ci încă și astrologhicește foarte curat, sămăluind din toate invălăluciturile îi descurcă. CANTEMIR, HR. ◊ Fig. Socotind cu firea sa că aceale greșeale a lui nu le sămăluiaște Dumnâdzău întru nemică. CRON. 1689, 42^v. 2. (Mold., Trans. SE) A gîndi, a chibzui, a judeca. A: Iară omul acela, fiind înțălept, au sămăluit ș-au giudecat că acesta lucru iaste o socoteală dumnădzăiască. DVS, 12^r. Să nu părăsim de-a cercetarea și de-a nesâmăluirea pre sine, socotind în mentea noastră pururea viata părinților. L SEC. XVII, 137^v. C: Au sămăluit cu firea lor și au pricepui că mare urgie au biruit pre împăratul. S, 82^r-82^v. // B: În toate zilele alt lucru nu mai făcea, ci tot vrăji, si sămăluia cum va mai munci pre oameni să crează în bozii lui. LET. 1758, 94^v; cf. L ante 1693, 217^v-218^r. 3. (Mold.) A aprecia; a presupune, a conchide. Sămăluiaște-să aceste să fie fost crai dachilor pre vrămile lui Iulie Chesar. CANTEMIR., HR, Această vîrstă a lui Milutin o sămăluiește Posonie. CANTEMIR, HR. Etimologie: magh. számolni. Vezi și nesămăluit, nesămăluitor, sămăluință, sămăluire, sămăluitor. Cf. c h i t i (2), r ă s ă j d u i, r ă s c h i t i; b i c i l u i.

sămăli, sămălesc, (sămălui), vb. intranz. – (reg.) A chibzui, a socoti, a judeca: „Apoi o sămălit că n-a da cu zd’iciu-n ie…” (Bilțiu, 1999: 195); „Mere pe drum d’et’ilin / Și din cap sămăluind” (Ștețco, 1990: 346). – Din magh. számol „a socoti, a calcula” (MDA).

sămăli, sămălesc, (sămălui), vb. intranz. – A chibzui, a socoti, a judeca: „Apoi o sămălit că n-a da cu zd’iciu-n ie…” (Bilțiu 1999: 195); „Mere pe drum d’et’ilin / Și din cap sămăluind” (Ștețco 1990: 346). – Din magh. számol, „a socoti”.