săliște, săliști, s.f. – (înv.) 1. Pradă: „Apoi tătarii o prădat tot șî o făcut sălișt’e- pradă” (Papahagi 1925: 313; Șieu). 2. Sat pustiit. 3. Locul pe care a fost așezat un sat; vatra satului. 4. Loc necultivat (în apropiere de vatra satului). – Din sl. selište (Tiktin, Conev, Iordan cf. DER, DEX).