sălcuță sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 124 / Pl: ~țe / E: salcă² + -uță] 1-2 (Șhp) Salcă² (1) (mică). 3 (Bot; reg) Salcie¹ (1) (Salix babylonica). 4 (Bot; reg) Salcie¹ (2) (Salix alba). 5 (Reg; prc) Ramură de salcie¹ verde (și înflorită) care se duce de către credincioși și se împarte în biserică, în duminica Floriilor Si: (pop) mâțișor, stâlpare (2), (reg) salcie¹ (27). 6 Plantă erbacee cu rizom lung, cu frunze înguste, lanceolate, lucioase și cu inflorescențe spice groase, de culoare roșie, care plutește la suprafața apelor stătătoare Si: (reg) iarbă-roșie-broștească, troscot-de-apă (Polygonum phibium).