SĂGETAT, -Ă, săgetați, -te, adj. Străpuns de o săgeată, rănit, lovit. S-a tîrît o pînză de fum, în lung și-n lat, Ca o imensă-aripă de vultur săgetat. CERNA, P. 18. Atunci au sărit sînta Vinere din casă ca săgetată și-a apucat-o la fugă. SBIERA, P. 310. ♦ (Despre zbor, mers etc.) Făcut cu mișcări repezi (și în linie dreaptă); iute. Ciocănitori verzi cu salturi de zbor săgetat. SADOVEANU, A. L. 190.