3 intrări
36 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (10)
- relaționale (6)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂGETARE, săgetări, s. f. Acțiunea de a săgeta și rezultatul ei. – V. săgeta.
săgetare sf [At: CORESI, EV. 14 / Pl: ~tări / E: săgeta] 1 Tragere cu săgeata (1) Si: săgetat1 (1), săgetătură (1). 2 Țintire cu săgeata (1) Si: săgetat1 (2), săgetătură (2). 3 Străpungere cu săgeata (1) Si: săgetat1 (3), săgetătură (3). 4 Rănire cu lovituri de săgeată Si: săgetat1 (4), săgetătură (4). 5 Ucidere prin lovituri de săgeată (1) Si: săgetat1 (5), săgetătură (5). 6 (Îcr) Distanță parcursă de o săgeată (1) azvârlită din arc Si: (înv) săgetătură (6). 7 (Pop; fig; în credințe și în superstiții) Provocare (în mod brusc) de dureri fizice intense, suferință mare ori moarte. 8 Privire insistentă (și adesea aspră, dezaprobatoare). 9 Răspândire de raze, radiații. 10 Deplasare în mare viteză (și în linie dreaptă). 11 (Rar) Străbatere a înălțimilor. 12 (Rar; d. construcții) Dominare a unei construcții prin înălțime.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂGETARE, săgetări, s. f. Acțiunea de a săgeta și rezultatul ei. – V. săgeta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂGETARE, săgetări, s. f. Acțiunea de a săgeta și rezultatul ei; tragere cu arcul. Copilul... învăța meșteșugul săgetării. ISPIRESCU, U. 20. ♦ Fig. Sclipire, rază de lumină. Porniră într-acolo, cu junghiurile și chimirurile late sticlind în săgetările soarelui. SADOVEANU, O. I 31. ♦ Mișcare repede și în linie dreaptă. Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite, cu dulci țîrîiri cristaline. SADOVEANU, O. VII 208.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂGETA, săgetez, vb. I. 1. Tranz. A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. ♦ Intranz. A arunca săgeți cu arcul. 2. Tranz. Fig. A produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită. ♦ A provoca sau a simți o emoție puternică și bruscă. ♦ A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. ♦ A face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva. 3. Intranz. Fig. A se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată; a țâșni. ♦ A fulgera; a trăsni. 4. Tranz. Fig. (Despre surse de lumină) A împrăștia raze. – Lat. sagittare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂGETAR, săgetari, s. m. (Înv.) Arcaș. – Săgeată + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂGETAR, săgetari, s. m. (Înv.) Arcaș. – Săgeată + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săgeta [At: PSALT. 3 / V: (reg) ~eți, (îvr) sig~ / Pzi: ~tez, (îrg) săget / E: ml sagittare] 1 vi A trage cu săgeata (1). 2 vi A arunca săgeți cu arcul. 3 vt (C. i. ființe sau părți ale lor) A ținti cu săgeata (1). 4 vt (Pgn) A ținti cu o armă albă. 5 vt (C. i. ființe sau părți ale lor) A străpunge cu săgeata (1). 6 vt (Pgn) A străpunge cu o armă albă. 7-8 vt (C. i. ființe sau părți ale lor) A răni (sau a omorî) cu lovituri de săgeată (1). 9-10 vt (Pgn) A răni (sau a omorî) cu lovituri de armă. 11 vt (Spc) A vâna cu arcul. 12 vt (Reg; d. obiecte ascuțite) A înțepa. 13 vt (Fig; cu aluzie la efectul produs de o săgeată (1) la mișcarea sau la forma ei) A lovi cu violență producând înțepături, dureri vii, intense (la suprafața pielii). 14 vt(a) (În credințe și în superstiții populare; d. ființe imaginare, duhuri rele, boli, moarte) A pricinui brusc dureri fizice intense, suferință mare ori moarte. 15 vt (Adesea udp „în”, „la”, „prin”; d. dureri fizice) A cuprinde pe neașteptate (și intens). 16 vt (Adesea udp „în”, „la”, „prin”; d. dureri fizice) A înjunghia (brusc și cu violență) Si: a străpunge (18), (reg) a pușca. 17 vt (D. stări fiziologice, sentimente, stări afective etc.) A cuprinde brusc (și cu intensitate). 18 vt (D. stări fiziologice, sentimente, stări afective etc.) A produce un efect puternic și instantaneu. 19 (D. gânduri, amintiri etc; de obicei urmat de determinările „la inimă”, „prin minte”, „prin cap” etc.) A-i veni cuiva deodată (în minte). 20 vt (D. gânduri, amintiri etc.; de obicei urmat de determinările „la inimă”, „prin minte”, „prin cap” etc.) A-i apărea cuiva brusc (în minte). 21 vt(a) (C. i. oameni) A face aluzii sau observații răutăcioase, ironice sau critice (usturătoare) Si: a înțepa. 22 vt (C. i. oameni; de obicei urmat de determinările „cu privirea”, „cu privirile” etc.) A privi cu insistență, a-l aținti cu priviri pătrunzătoare, sfredelitoare (și adesea aspre, dezaprobatoare). 23-24 vti (În credințe și în superstiții populare) A deochea cu privirea. 25-26 vti (C. i. obiecte, ființe etc.; d. surse de lumină sau de căldură) A trimite a răspândi rete sau radiații. 27 vim (Reg) A fulgera (1). 28 vt (D. fulgere sau trăsnete) A cădea asupra cuiva sau a ceva (distrugându-l, nimicindu-l). 29 vi A se deplasa în mare viteză (și în linie dreaptă). 30 vi A trece ca o săgeată (1). 31 vt A străbate, a trece prin ceva în mod rapid, fulgerător. 32 vt (Rar) A țâșni. 33 vt (Rar; c. i. construcții sau părți ale acestora) A înălța, a proiecta (în formă de săgeată). 34 vi (Rar; d. construcții) A străbate înălțimile. 35 vi (Rar; d. construcții) A domina prin înălțime.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săgetar sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i / E: săgeată + -ar] 1-2 (Îdt) Persoană care făcea (și vindea) săgeți (1). 3 (Înv) Țintaș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săgeți v vz săgeta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sigeta v vz săgeta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂGETA, săgetez, vb. I. 1. Tranz. A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. ♦ Intranz. A arunca săgeți cu arcul. 2. Tranz. Fig. A produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită. ♦ A provoca sau a simți o emoție puternică și bruscă. ♦ A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. ♦ A face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva. 3. Intranz. Fig. A se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată; a țâșni. ♦ A fulgera; a trăsni. 4. Tranz. Fig. (Despre un izvor de lumină) A împrăștia raze. – Lat. sagittare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SĂGETA, săgetez, vb. I. 1. Tranz. (Învechit și arhaizant) A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. N-ajunge să gonească de-a călare Cerbul, lupul sau mistrețul, sau să săgeteze-n zbor Vulturul, sau să-ncolțească urșii-n vizuina lor. DAVILA, V. V. 92. Pe vultur îl săgetă un curtean. DELAVRANCEA, A. 106. Îl vedeam săgetînd rîndunica din zbor. CARAGIALE, O. II 331. ♦ Intranz. (Rar) A arunca săgeți cu arcul. Să îndeletnice cu feliuri de trupești mișcări... a săgeta și a arunca lancea. DRĂGHICI, R. 152. ♦ Intranz. A fulgera, a trăsni. Deodată săgetă un trăsnet năprasnic. C. PETRESCU, A. R. 6. ♦ A omorî, a provoca moartea cuiva. Cum dintr-însa ai gustat Și moartea te-a săgetat. ȘEZ. II 78. 2. Tranz. A înțepa, a împunge, a produce o durere vie, ascuțită, puternică. De tulburare, l-a săgetat sîngele prin cap și inimă ș-a căzut trăsnit cu buzduganul în mînă. SADOVEANU, O. VIII 150. Cînd copilul ieși afară din tindă, îl săgetă crivățul care te orbea și-ți îneca răsuflarea. DELAVRANCEA, H. T. 255. M-a săgetat pustiul de ghimpe, încît am țipat. ISPIRESCU, L. 244. ◊ Impers. Și-așa mă săgeta prin piept, măi camarade, de nici nu puteam răsufla cîte-un răstimp. MIRONESCU, S. A. 76. ♦ (Adesea determinat prin «la inimă») A produce emoții, a da o emoție puternică; a tulbura. Simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. ISPIRESCU, L. 35. Bate vîntul și nu-nceată Dorul badei mă săgeată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 143. ◊ Impers. Cum au auzit... aceasta, îndată a săgetat-o prin inimă. SBIERA, P. 112. Unde Ghiță-mi-auzea, La inimă că-l seca, În suflet că-l săgeta, Dar din gură tot zicea. TEODORESCU, P. P. 627. 3. Tranz. Fig. A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. Întreruperile aveau, fără voia lui, niște intonații atît de ciudate, durere și umilință resemnată, că oamenii îl săgetau cu priviri disprețuitoare. REBREANU, R. I 127. ◊ (Cu subiectul «ochi», «privire») Privirile mă săgetează; pe lîngă cei de la mese, ies acuma să se uite la mine și cei din cafenea. CARAGIALE, O. II 12. ◊ Intranz. Vorbind, ochii lui împungători săgetau din cînd în cînd spre mine. SADOVEANU, E. 128. ♦ A face observații răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza. Mumă-sa nu l-a mai săgetat cu nici o vorbă. Părea că nu-l bagă în samă. SADOVEANU, M. C. 11. 4. Intranz. Fig. A se mișca, a se deplasa repede (și în linie dreaptă) ca o săgeată; a țîșni. Deodată, deșteptat de groază... se năpusti înainte-i, făcu un ocol prin ogradă și săgetă pe poartă. SADOVEANU, O. VIII 107. De pe malul înalt, care de mult înverzise, săgetă, în văzduhul limpede, o ciocîrlie și salută cu viers de cristal venirea primăverii. DUNĂREANU, N. 170. O rîndunică săgetă deodată drept pe lîngă fereastră. SANDU-ALDEA, D. N. 182. 5. Tranz. Fig. (Despre un izvor de lumină) A azvîrli, a împrăștia, a trimite în toate părțile (raze de lumină). Soarele scade dinspre amiaz; Mai săgetează Roiuri de rază Peste bătrîne turle de brazi. DEȘLIU, M. 28. – Prez. ind. pers. 3 și: săgeată (IOSIF, P. 18).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂGETAR, săgetari, s. m. (Învechit) Arcaș. Trimiseră de mai adunară și alți ostași și astfel numărul lor în tabără se urcă la douăzeci și patru mii oameni, din care 9200 pușcași, iar ceilalți lăncieri și săgetari. BĂLCESCU, O. II 103. E Bogdanul cel glumeț Și la luptă îndrăzneț Și de carte cărturar Și de arc bun săgetar. ALECSANDRI, P. P. 175.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE SĂGETA mă ~ez intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe ironice sau aluzii răutăcioase (cu cineva). /<lat. sagittare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SĂGETA ~ez 1. tranz. 1) A străpunge cu săgeata (rănind sau omorând). ◊ ~ cu privirea a arunca priviri scurte, dar pătrunzătoare. 2) A înțepa ca o săgeată, producând durere ascuțită de scurtă durată; a înjunghia. 3) fig. (despre gânduri, idei etc.) A cuprinde venind brusc și cu intensitate. L-a ~at dorul de casă. 4) fig. (persoane) A trata cu vorbe ironice sau cu aluzii răutăcioase; a împunge cu vorba. 2. intranz. 1) A arunca săgeți cu arcul. 2) A zbura ca o săgeată. 3) (despre trăsnete sau fulgere) A se produce cu intensitate mare. /<lat. sagittare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
săgetà v. 1. a trage cu arcul; 2. a ucide cu o săgeată; 3. fig. a lovi pe neașteptate: i-a săgetat inima. [Lat. SAGITTARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săgetar m. săgetător: de arc bun săgetar POP. [Lat. SAGITTARIUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săgetéz v. tr. (lat. sagĭttare, it. saettare). Lovesc cu săgeata. Fig. Lovesc pe neașteptate: ĭ-a săgetat inima c’o privire. – Și îns-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
săgetare s. f., g.-d. art. săgetării; pl. săgetări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
săgetare s. f., g.-d. art. săgetării; pl. săgetări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
săgetare s. f., g.-d. art. săgetării; pl. săgetări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
săgeta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. săgetez, 3 săgetează; conj. prez. 1 sg. să săgetez, 3 să săgeteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
săgetar (înv.) s. m., pl. săgetari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
săgeta (a ~) vb., ind. prez. 3 săgetează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
săgetar (înv.) s. m., pl. săgetari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
săgeta vb., ind. prez. 1 sg. săgetez, 3 sg. și pl. săgetează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
săgetar s. m., pl. săgetari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
săgetez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂGETARE s. săgetat, săgetătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂGETARE s. săgetat, săgetătură.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂGETA vb. v. deochea, detuna, fulgera, înjunghia, înțepa, trăsni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂGETAR s. v. arcaș, săgetător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
săgeta vb. v. DEOCHEA. FULGERA. ÎNJUNGHIA. ÎNȚEPA. TRĂSNI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săgetar s. v. ARCAȘ. SĂGETĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
săgetar, săgetari, s.m. (înv.) 1. arcaș, săgetător. 2. persoană care făcea săgeți și arcuri. 3. țintaș, ochitor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
săgeta, săgetez, vb. tranz. – 1. A ucide cu săgeata. 2. A fermeca pe cineva cu ajutorul privirii; a deochia. – Lat. sagittare „a săgeta” < lat. sagita „săgeată” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
săgetare, săgetărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a săgeta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: săgetat săgetătură
- 1.1. Tragere cu arcul. DLRLC
- Copilul... învăța meșteșugul săgetării. ISPIRESCU, U. 20. DLRLC
-
- 1.2. Sclipire, rază de lumină. DLRLC
- Porniră într-acolo, cu junghiurile și chimirurile late sticlind în săgetările soarelui. SADOVEANU, O. I 31. DLRLC
-
- 1.3. Mișcare repede și în linie dreaptă. DLRLC
- Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite, cu dulci țîrîiri cristaline. SADOVEANU, O. VII 208. DLRLC
-
-
etimologie:
- săgeta DEX '98 DEX '09
săgeta, săgetezverb
- 1. A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- N-ajunge să gonească de-a călare Cerbul, lupul sau mistrețul, sau să săgeteze-n zbor Vulturul, sau să-ncolțească urșii-n vizuina lor. DAVILA, V. V. 92. DLRLC
- Pe vultur îl săgetă un curtean. DELAVRANCEA, A. 106. DLRLC
- Îl vedeam săgetînd rîndunica din zbor. CARAGIALE, O. II 331. DLRLC
- 1.1. A arunca săgeți cu arcul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Să îndeletnice cu feliuri de trupești mișcări... a săgeta și a arunca lancea. DRĂGHICI, R. 152. DLRLC
-
- 1.2. A provoca moartea cuiva. DLRLCsinonime: omorî
- Cum dintr-însa ai gustat Și moartea te-a săgetat. ȘEZ. II 78. DLRLC
-
-
- 2. A produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De tulburare, l-a săgetat sîngele prin cap și inimă ș-a căzut trăsnit cu buzduganul în mînă. SADOVEANU, O. VIII 150. DLRLC
- Cînd copilul ieși afară din tindă, îl săgetă crivățul care te orbea și-ți îneca răsuflarea. DELAVRANCEA, H. T. 255. DLRLC
- M-a săgetat pustiul de ghimpe, încît am țipat. ISPIRESCU, L. 244. DLRLC
- Și-așa mă săgeta prin piept, măi camarade, de nici nu puteam răsufla cîte-un răstimp. MIRONESCU, S. A. 76. DLRLC
- 2.1. A provoca sau a simți o emoție puternică și bruscă. DEX '09 DLRLCsinonime: tulbura
- Simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. ISPIRESCU, L. 35. DLRLC
- Bate vîntul și nu-nceată Dorul badei mă săgeată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 143. DLRLC
- Cum au auzit... aceasta, îndată a săgetat-o prin inimă. SBIERA, P. 112. DLRLC
- Unde Ghiță-mi-auzea, La inimă că-l seca, În suflet că-l săgeta, Dar din gură tot zicea. TEODORESCU, P. P. 627. DLRLC
-
- 2.2. A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Întreruperile aveau, fără voia lui, niște intonații atît de ciudate, durere și umilință resemnată, că oamenii îl săgetau cu priviri disprețuitoare. REBREANU, R. I 127. DLRLC
- Privirile mă săgetează; pe lîngă cei de la mese, ies acuma să se uite la mine și cei din cafenea. CARAGIALE, O. II 12. DLRLC
- Vorbind, ochii lui împungători săgetau din cînd în cînd spre mine. SADOVEANU, E. 128. DLRLC
-
- 2.3. A face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ironiza
- Mumă-sa nu l-a mai săgetat cu nici o vorbă. Părea că nu-l bagă în samă. SADOVEANU, M. C. 11. DLRLC
-
-
- 3. A se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: țâșni
- Deodată, deșteptat de groază... se năpusti înainte-i, făcu un ocol prin ogradă și săgetă pe poartă. SADOVEANU, O. VIII 107. DLRLC
- De pe malul înalt, care de mult înverzise, săgetă, în văzduhul limpede, o ciocîrlie și salută cu viers de cristal venirea primăverii. DUNĂREANU, N. 170. DLRLC
- O rîndunică săgetă deodată drept pe lîngă fereastră. SANDU-ALDEA, D. N. 182. DLRLC
-
- Deodată săgetă un trăsnet năprasnic. C. PETRESCU, A. R. 6. DLRLC
-
-
- 4. (Despre surse de lumină) A împrăștia raze. DEX '09 DLRLC
- Soarele scade dinspre amiaz; Mai săgetează Roiuri de rază Peste bătrîne turle de brazi. DEȘLIU, M. 28. DLRLC
-
- comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a și: săgeată. DLRLC
etimologie:
- sagittare DEX '09 DEX '98
săgetar, săgetarisubstantiv masculin
-
- Trimiseră de mai adunară și alți ostași și astfel numărul lor în tabără se urcă la douăzeci și patru mii oameni, din care 9200 pușcași, iar ceilalți lăncieri și săgetari. BĂLCESCU, O. II 103. DLRLC
- E Bogdanul cel glumeț Și la luptă îndrăzneț Și de carte cărturar Și de arc bun săgetar. ALECSANDRI, P. P. 175. DLRLC
-
etimologie:
- Săgeată + sufix -ar. DEX '98 DEX '09