săbăceag, săbăceaguri, (săbășag), s.n. – (reg.; înv.; mil.) Concediu militar; permisie: „Căpitane, domnuț drag, / Dă-mi o lună săbăceag” (Papahagi, 1925: 182). ♦ (onom.) Săbăceag, nume de familie (8 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). (Trans., Maram.). – Din magh. szabadság „libertate; concediu” (MDA).