SÎSÎITURĂ, sîsîituri, s. f. Zgomot asemănător sunetului scos de șerpi, gîște etc.; sîsîit. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată și prelungită a sunetului «s» (cu scopul de a obține liniște). Freamăt neîncetat și sîsîituri, în vreme ce pe scenă domni în fracuri discutau. DUMITRIU, B. F. 160.