sâsâială sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ieli / E: sâsâi² + -eală] 1 Sunet caracteristic, asemănător unui „s” prelungit, emis de gâște, de șerpi etc. Si: sâsâit (1), sâsâitură (1), (rar) sâsâire (1). 2 Pronunțare defectuoasă a sunetului „s” în loc de „ș” Si: pelticire, (rar) pelticeală. 3 (Pex) Sunet rezultat din rostirea interjecției „st!” cu „s” prelungit (în scopul de a obține liniște) Si: sâsâit (2), sâsâitură (2), (rar) sâsâire (3).