3 intrări
25 de definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SÂRB, -Ă, sârbi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Serbiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Serbiei sau sârbilor (1), privitor la Serbia ori la sârbi; sârbesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba sârbă. – Din sb. srb.
sârb, ~ă [At: CORESI, ap. GCR I, 25/24 / V: (rar) serb, (înv) sirb / Pl: ~i, ~e / E: srb srb] 1-2 smf (Îvr) Persoană care face parte din populația de bază a Serbiei sau care este originară de acolo Si: sârbac. 3 smp Populație care trăiește în Serbia. 4 smf (Pgn) Iugoslav. 5-9 a Sârbesc (1-5). 10 sf Limba vorbită de sârbi (1). 11 sf (Adesea art) Dans popular românesc, cu ritm vioi, jucat de obicei cu dansatorii prinși în cerc Si: sârbeasa (11), sârboaica (3). 12 sf Melodia pe care se execută sârba (11) Si: sârbeasca (12). 13 sm (Mun; Olt; imp) Bulgar (1). 14 sf (Reg) Vestă. 15-16 smf, a (Pop) (Oaie sau rasă de oi) cu coarne mari crescute în sus sau, răsucite în spirală și cu lâna scurtă, de culoare cenușie-roșcată sau neagră. 17 sm Numele popular al stelei Alcor din constelația Ursa Mare. 18 sf (Reg) Floare nedefintă mai îndeaproape. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sirb, ~ă smf, a vz sârb
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SÂRB, -Ă, sârbi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Serbiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Serbiei sau populației ei, privitor la Serbia sau la populația ei; sârbesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba sârbă. – Din scr. srb.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SÎRB, -Ă, sîrbi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Iugoslaviei sau originară de acolo. Nimeni nu-l auzea, Decît fecioraș de sîrb. ȘEZ. III 65.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SÂRB2 ~ă (~i,~e) Care aparține Serbiei sau populației ei; din Serbia. /<sb. srb
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SÂRB1 ~ă (~i,~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Serbiei sau este originară din Serbia. /<sb. srb
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sărb m. locuitor din Serbia. [Serb. SRB]. ║ a. sărbesc: limba sărbă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sârbi m. pl. popor ce face parte din ramura Slavilor meridionali, formează cu Croații una și aceeaș națiune, deosebită numai sub raportul cultului (ortodox și catolic) și al alfabetului (cirilic și latin).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sîrb, Sîrboáĭcă s. (vsl. srŭbinŭ, sîrb. Srb). Locuitor din Serbia. – Ca adj. corect e sîrbesc, nu sîrb!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sârb adj. m., s. m., pl. sârbi; adj. f. sârbă, pl. sârbe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sârbă2 (limbă) s. f., g.-d. art. sârbei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sârb adj. m., s. m., pl. sârbi; adj. f. sârbă, pl. sârbe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sârbă2 (limbă) s. f., g.-d. art. sârbei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sârb (persoana) s. m., adj. m., pl. sârbi; f. sg. sârbă, g.-d. art. sârbei, pl. sârbe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sârbă (limba) s. f., g.-d. art. sârbei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SÂRB adj. v. sârbesc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SÎRB adj. sîrbesc.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sîrb (-bi), s. m. – Locuitor din Serbia. Sl. srŭbinŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46), cf. șerb. – Der. sîrbă, s. f. (varietate de oi; dans popular); sîrboaică, s. f. (femeie din Serbia); sîrbesc, adj. (propriu sîrbilor); sîrbește, adv. (în limba sîrbă; ca sîrbii).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SÂRBU, Ion D. (1919-1989, n. Petrila, jud. Hunedoara), scriitor român. Membru al Cercului literar de la Sibiu. Piese de teatru satirice, cronici literare, proză scurtă despre viața minerilor („Povestiri petrilene”). Romane antitotalitare („Lupul și catedrala”, „Adio Europa”), memorialistică („Jurnalul unui jurnalist fără jurnal”). Deținut politic.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SÂRBU, Iosif (1925-1964, n. Șibot, jud. Alba), sportiv român. A concurat (Helsinki, 1952) la proba de armă liberă, câștigând prima medalie de aur din istoria participării României la Jocurile Olimpice de Vară.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SÂRBU, George (n. 1937, Botoșani), compozitor, folclorist și dirijor român de muzică populară. A promovat un stil de prelucrare a folclorului bazat pe valorificarea timbrelor și tehnicilor instrumentale tradiționale. A condus orchestrele ansamblurilor „Ciprian Porumbescu” – Suceava, „Ciocârlia” – București. A publicat folclor muzical din Bucovina și Moldova.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SÂRB, -Ă (< scr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe terit. Serbiei. Mai trăiesc în Bosnia și Herțegovina, Croația, România (îndeosebi în Banat), S.U.A., Franța, Canada ș.a. De religie creștină (în majoritate ortodocși). ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Serbia. Uneori în România termenul s. (adesea și cu sens de „legumicultor”) s-a extins și asupra bulgarilor stabiliți în satele din C. Română ca grădinari. ♦ Limbă oficială în Serbia-Muntenegru și e comunicare interetnică pe terit. fostei Iugoslavii. Este o limbă indo-europeană, din familia slavă, grupul meridional. Inițial, a folosit cu precădere alfabetul chirilic, adoptând, ulterior, în paralel, și alfabetul latin. Limba literară sârbă s-a format pe baza dialectului štokavian (numit așa după forma što a pronumelui interogativ „ce”). Prima gramatică (1814) și primul dicționar (1818) îi aparțin lui Vuk Karadžič. 2. Adj. Care aparține Serbiei sau sârbilor (1), privitor la Serbia sau la sârbi; sârbesc.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SÂRBI, com. în jud. Bihor, situată în zona de contact a C. Barcăului cu dealurile Oradei, pe râul Almaș; 2.836 loc. (2005). Satul S. apare menționat documentar în perioada 1291-1294.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SÂRBII-MĂGURA, com. în jud. Olt; 2.159 loc. (2005).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
sârb, sârbăadjectiv
- sinonime: sârbesc
- 1.1. Limba sârbă. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- srb DEX '09 DEX '98 NODEX
sârb, sârbisubstantiv masculin sârbă, sârbesubstantiv feminin
- 1. Persoană care face parte din populația Serbiei sau este originară de acolo. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Nimeni nu-l auzea, Decît fecioraș de sîrb. ȘEZ. III 65. DLRLC
-
- comentariu Pentru feminin se folosește, de regulă, forma sârboaică. DEX '09 DOOM 2
etimologie:
- srb DEX '09 DEX '98 NODEX