Sântilie – (rel.) Sărbătoare creștină (20 iulie) care marchează ridicarea la cer a prorocului Ilie, Tesviteanul. Este celebrat ca făcător de minuni și aducător de ploi în vreme de secetă. În ziua respectivă nu se coase, nu se toarce, nu se lucrează cu fânul: „Zâceau bătrânii că Ilie poartă fuljerele și tunetele” (Bilțiu, 2009: 190; Cupșeni). „Nu-i bine a lucra de Sântilie. Să sodomnesc tăte ce-ai lucrat în zua aceie” (idem; Poienile Izei); „Când să aude trăsnind, să zâce că mere cu caru’ pă cer și zgomotele îs de la copitele cailor” (idem; Făurești). – Din sânt + Ilie (MDA); cf. lat. Sanctus Helias (DER).