sântilie sms [At: LB / V: sâmielii, sin~ / E: sânt + Ilie] (Pop) Sărbătoare creștină celebrată la 20 iulie, care se crede că aduce ploi însoțite de descărcări electrice (și piatră) și care este serbată de obicei, prin nedei, bâlciuri, târguri etc.

Sântilie.

sântilie s.m. (pop.) numele unei sărbători creștine celebrate la 20 iulie (Sf. Ilie).

Sântilie – (rel.) Sărbătoare creștină (20 iulie) care marchează ridicarea la cer a prorocului Ilie, Tesviteanul. Este celebrat ca făcător de minuni și aducător de ploi în vreme de secetă. În ziua respectivă nu se coase, nu se toarce, nu se lucrează cu fânul: „Zâceau bătrânii că Ilie poartă fuljerele și tunetele” (Bilțiu, 2009: 190; Cupșeni). „Nu-i bine a lucra de Sântilie. Să sodomnesc tăte ce-ai lucrat în zua aceie” (idem; Poienile Izei); „Când să aude trăsnind, să zâce că mere cu caru’ pă cer și zgomotele îs de la copitele cailor” (idem; Făurești). – Din sânt + Ilie (MDA); cf. lat. Sanctus Helias (DER).

Sântilie, numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 20 iulie, ziua sf. proroc Ilie, când se crede că vin ploi cu descărcări electrice însoțite de piatră și când se organizează de obicei nedei și târguri.

Sîntili/a, -e v. Ilie III 5 a.