sângerătură sf [At: PISCUPESCU, O. 292/8 / Pl: ~ri / E: sângera + -ătură] 1-2 (Îvr) Sângerare (1-2). 3 (Ccr) Rană din care curge sânge (1). 4 (Înv; îs) Boala ~rii stomacului Hematemeză. 5 (Reg) Urma de sânge lăsată de vânatul rănit. 6 (Reg) Sânge (68). 7 (Mol, Trs) Operație prin care se produce o sângerare (6) la urechea unei vite sau, mai rar, deasupra ochiului pentru a o vindeca de sânge (68).