2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUVERAN, -Ă, suverani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă. ♦ Fig. Absolut, fără margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucură de suveranitate. 2. S. m. și f. Conducător al unui stat monarhic; monarh; rege. ♦ Fig. Persoană sau colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale. – Din fr. souverain.

suveran2 [At: (a. 1703) FN 140 / V: (înv) ~ren, sovran, sovra smf, a, șovran sm / Pl: ~i, ~e / E: fr souverain] 1 smf Titlu dat unei persoane care conduce o monarhie sau un imperiu. 2 smf Persoană cu titlul de suveran (1) Vz crai (1), crăiasă (1), împărat, împărăteasă, monarh, principe1, rege1 (1), regesă, regină, rigă1 (1). 3 a (Înv; îs) Familie (sau casă) Familie (sau casă) domnitoare (4). 4 sm (Pgn; înv) Domnitor (1). 5 a (Fig; d. autoritatea sau d. puterea din stat sau de puterea cea mai mare) Care este deasupra tuturor Si: absolut (1) Vz suprem (1). 6-7 smf, a (Fig; liv) (Manifestare, însușire, stare, sentiment etc. ale oamenilor sau curent, teorie, metodă etc.) Atotputernic (1-2). 8 a (Fig; d. popoare, d. națiuni) Care dispune liber de soarta și de acțiunile sale. 9 a (Fig; d. state) Care se bucură de suveranitate (1) Si: independent, liber, neatârnat, (îvp) slobod, (înv) neatârnător, nedependent, volnic.

SUVERAN, -Ă, suverani -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă. ♦ Fig. Absolut, fără margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucură de suveranitate. 2. S. m. și f. Conducător al unui stat monarhic; monarh. ♦ Fig. Persoană sau colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale. – Din fr. souverain.

SUVERAN1, -Ă, suverani, -e, adj. 1. Care este deasupra tuturor, care are autoritatea supremă. Putere suverană.Ați comandat foc asupra palatului și asupra poporului suveran. CAMIL PETRESCU, O. II 562. ◊ Suveranul pontif v. pontif. 2. Fig. Absolut, fără margini, total. Dispreț suveran.

SUVERAN2, -Ă, suverani, -e, s. m. și f. 1. Conducător suprem al unei monarhii; monarh. Tronul n-a pus un interes viu și particular decît atunci cînd interesele sale materiale erau în joc, cînd progresul desăvîrșit pentru stat putea să aducă suveranului un cîștig personal. LIT. ANTIMONARHICĂ 140. Cunună de oțel și pietre scumpe împodobește fruntea suveranilor noștri. Cunună de spini strînge și însîngerează fruntea poporului. PAS, L. II 135. În privința sîngelui vărsat de popoare pe cîmpul de război, suveranii, fără excepție, au o poftă nesățioasă. DEMETRESCU, O. 125. ◊ Fig. Aci eu singur sînt suveran și dau ordine în zona vamală a portului. BART, S. M. 89. 2. Fig. Persoană sau colectivitate care e liberă să dispună de soarta sa, de actele sale, de interesele sale etc. Oamenii nu pot păși spre desăvîrșire și a fi frați unii cu alții, fără numai în acele societăți unde poporul va fi suveran, adică stăpîn pe sineși. BĂLCESCU, O. I 350. Singurul suveran sau stăpîn e nația întreagă, adică poporul, și poporul își pune în lucrare puterea prin slujbașii aleși de dînsul. id. ib. 352.

SUVERAN, -Ă adj. Suprem, absolut, care este în cel mai înalt grad. ♦ Care se află deasupra tuturor, cu o mare autoritate; care deține autoritatea supremă. // s.m. și f. Monarh, rege, împărat. ♦ (Fig.) Cel care poate dispune liber de soarta și de acțiunile sale. [Cf. fr. souverain, lat. t. suveranus].

SUVERAN, -Ă I. adj. suprem, absolut, care este în cel mai înalt grad. ◊ care se află deasupra tuturor, cu o mare autoritate; care deține autoritatea supremă. II. s. m. f. 1. monarh, rege, împărat. 2. (fig.) cel care poate dispune liber de soarta și de acțiunile sale. (< fr. souverain, lat. superanus)

SUVERAN2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ocupă cea mai înaltă treaptă a unei ierarhii; cu autoritate extrem de mare; suprem; prim. Putere ~ă. 2) (despre state, popoare) Care posedă independență națională, politică și economică; aflat în stare de independență națională, politică și economică; independent; liber; slobod; autonom; neatârnat. /<fr. souverain

SUVERAN1 ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al unui stat; monarh; rigă; rege; împărat. 2) fig. Persoană care dispune liber de soarta sa, de acțiunile și de faptele sale. /<fr. souverain

suveran a. 1. care e învestit cu autoritatea supremă: domn suveran; steagul înainte-i cu semne suverane AL.; 2. care judecă în ultimul resort: Curte suverană; 3. extrem: un dispreț suveran. ║ m. 1. cel ce posedă autoritatea supremă: monarh, potentat; 2. monedă de aur engleză, numită și livră sterlingă.

*suverán, -ă adj. (fr. souverain, d. lat. pop. *superanus, derivat d. super, deasupra, it. sovrano). Suprem: binele suveran, un suveran dispreț. Discreționar, dictatorial: putere suverană. Domnitor: principe suveran. Infailibil, neîntrecu: remediŭ suveran. S. m. și f. Monarh, șef de stat. În Anglia, alt nume al lireĭ sterline (25 fr. 26 la 1916). Adv. În mod suveran: Curtea de Casațiune judecă suveran (saŭ: suveranamente!).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suveran (care este deasupra tuturor, monarh) adj. m., s. m., pl. suverani; adj. f., s. f. suvera, pl. suverane

suveran adj. m., s. m., pl. suverani; adj. f., s. f. suverană, pl. suverane

suveran adj. m., s. m., pl. suverani; f. sg. suverană, pl. suverane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUVERAN adj., s. 1. adj. v. absolut. 2. adj. absolut, total. (Un dispreț ~.) 3. adj. v. independent. 4. s. v. rege. 5. s. v. domnitor. 6. s. suveranul pontif v. papă.

SUVERAN adj., s. 1. adj. absolut, necondiționat, suprem. (Autoritate ~.) 2. adj. absolut, total. (Un dispreț ~.) 3. adj. (POLITICĂ) independent, liber, neatîrnat, (înv. și pop.) slobod, (înv.) nedependent, volnic. (Stat ~.) 4. s. (POLITICĂ) monarh, rege, (pop.) crai, (înv.) rigă. (~ al Suediei.) 5. s. (POLITICĂ) cîrmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpînitor, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. (Ștefan, marele ~ al Moldovei.) 6. s. (BIS.) suveranul pontif = papă, pontiful roman, pontiful Romei, sfîntul părinte.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POPORUL SUVERAN, periodic politic și literar editat la București, în timpul Revoluției din 1848 (19 iun./1 iul.-11/23 sept.) de către D. Bolintineanu (redactor responsabil), N. Bălcescu, C. Bolliac, Al. Zanne, P. Teulescu și Gr. Alexandrescu. Tribună a ideologiei revoluționarilor radicali.

Intrare: suveran (adj.)
suveran1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suveran
  • suveranul
  • suveranu‑
  • suvera
  • suverana
plural
  • suverani
  • suveranii
  • suverane
  • suveranele
genitiv-dativ singular
  • suveran
  • suveranului
  • suverane
  • suveranei
plural
  • suverani
  • suveranilor
  • suverane
  • suveranelor
vocativ singular
plural
Intrare: suveran (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suveran
  • suveranul
  • suveranu‑
plural
  • suverani
  • suveranii
genitiv-dativ singular
  • suveran
  • suveranului
plural
  • suverani
  • suveranilor
vocativ singular
  • suveranule
  • suverane
plural
  • suveranilor
sovran
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suveren
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suveran, suveraadjectiv

  • 1. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Putere suverană. DLRLC
    • format_quote Ați comandat foc asupra palatului și asupra poporului suveran. CAMIL PETRESCU, O. II 562. DLRLC
    • 1.1. Suveranul pontif. DLRLC
    • 1.2. figurat Fără margini. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Dispreț suveran. DLRLC
    • 1.3. (Despre state, popoare) Care se bucură de suveranitate. DEX '09 DEX '98
etimologie:

suveran, suveranisubstantiv masculin
suvera, suveranesubstantiv feminin

  • 1. Conducător al unui stat monarhic. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Tronul n-a pus un interes viu și particular decît atunci cînd interesele sale materiale erau în joc, cînd progresul desăvîrșit pentru stat putea să aducă suveranului un cîștig personal. LIT. ANTIMONARHICĂ 140. DLRLC
    • format_quote Cunună de oțel și pietre scumpe împodobește fruntea suveranilor noștri. Cunună de spini strînge și însîngerează fruntea poporului. PAS, L. II 135. DLRLC
    • format_quote În privința sîngelui vărsat de popoare pe cîmpul de război, suveranii, fără excepție, au o poftă nesățioasă. DEMETRESCU, O. 125. DLRLC
    • format_quote figurat Aci eu singur sînt suveran și dau ordine în zona vamală a portului. BART, S. M. 89. DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană sau colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Oamenii nu pot păși spre desăvîrșire și a fi frați unii cu alții, fără numai în acele societăți unde poporul va fi suveran, adică stăpîn pe sineși. BĂLCESCU, O. I 350. DLRLC
      • format_quote Singurul suveran sau stăpîn e nația întreagă, adică poporul, și poporul își pune în lucrare puterea prin slujbașii aleși de dînsul. BĂLCESCU, O. I 352. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic