SUVERAN, -Ă, suverani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă. ♦ Fig. Absolut, fără margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucură de suveranitate. 2. S. m. și f. Conducător al unui stat monarhic; monarh; rege. ♦ Fig. Persoană sau colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale. – Din fr. souverain.

suveran² [At: (a. 1703) FN 140 / V: (înv) ~ren, sovran, sovrană smf, a, șovran sm / Pl: ~i, ~e / E: fr souverain] 1 smf Titlu dat unei persoane care conduce o monarhie sau un imperiu. 2 smf Persoană cu titlul de suveran (1) Vz crai (1), crăiasă (1), împărat, împărăteasă, monarh, principe¹, rege¹ (1), regesă, regină, rigă¹ (1). 3 a (Înv; îs) Familie (sau casă) ~ă Familie (sau casă) domnitoare (4). 4 sm (Pgn; înv) Domnitor (1). 5 a (Fig; d. autoritatea sau d. puterea din stat sau de puterea cea mai mare) Care este deasupra tuturor Si: absolut (1) Vz suprem (1). 6-7 smf, a (Fig; liv) (Manifestare, însușire, stare, sentiment etc. ale oamenilor sau curent, teorie, metodă etc.) Atotputernic (1-2). 8 a (Fig; d. popoare, d. națiuni) Care dispune liber de soarta și de acțiunile sale. 9 a (Fig; d. state) Care se bucură de suveranitate (1) Si: independent, liber, neatârnat, (îvp) slobod, (înv) neatârnător, nedependent, volnic.

SUVERAN, -Ă, suverani -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă. ♦ Fig. Absolut, fără margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucură de suveranitate. 2. S. m. și f. Conducător al unui stat monarhic; monarh. ♦ Fig. Persoană sau colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale. – Din fr. souverain.

SUVERAN¹, -Ă, suverani, -e, adj. 1. Care este deasupra tuturor, care are autoritatea supremă. Putere suverană. ▭ Ați comandat foc asupra palatului și asupra poporului suveran. CAMIL PETRESCU, O. II 562. ◊ Suveranul pontif v. pontif. 2. Fig. Absolut, fără margini, total. Dispreț suveran.

SUVERAN, -Ă adj. Suprem, absolut, care este în cel mai înalt grad. ♦ Care se află deasupra tuturor, cu o mare autoritate; care deține autoritatea supremă. // s.m. și f. Monarh, rege, împărat. ♦ (Fig.) Cel care poate dispune liber de soarta și de acțiunile sale. [Cf. fr. souverain, lat. t. suveranus].

SUVERAN, -Ă I. adj. suprem, absolut, care este în cel mai înalt grad. ◊ care se află deasupra tuturor, cu o mare autoritate; care deține autoritatea supremă. II. s. m. f. 1. monarh, rege, împărat. 2. (fig.) cel care poate dispune liber de soarta și de acțiunile sale. (< fr. souverain, lat. superanus)

SUVERAN² ~ă (~i, ~e) 1) Care ocupă cea mai înaltă treaptă a unei ierarhii; cu autoritate extrem de mare; suprem; prim. Putere ~ă. 2) (despre state, popoare) Care posedă independență națională, politică și economică; aflat în stare de independență națională, politică și economică; independent; liber; slobod; autonom; neatârnat. /<fr. souverain

suveran a. 1. care e învestit cu autoritatea supremă: domn suveran; steagul înainte-i cu semne suverane AL.; 2. care judecă în ultimul resort: Curte suverană; 3. extrem: un dispreț suveran. ║ m. 1. cel ce posedă autoritatea supremă: monarh, potentat; 2. monedă de aur engleză, numită și livră sterlingă.

*suverán, -ă adj. (fr. souverain, d. lat. pop. *superanus, derivat d. super, deasupra, it. sovrano). Suprem: binele suveran, un suveran dispreț. Discreționar, dictatorial: putere suverană. Domnitor: principe suveran. Infailibil, neîntrecu: remediŭ suveran. S. m. și f. Monarh, șef de stat. În Anglia, alt nume al lireĭ sterline (25 fr. 26 la 1916). Adv. În mod suveran: Curtea de Casațiune judecă suveran (saŭ: suveranamente!).

suveran (care este deasupra tuturor, monarh) adj. m., s. m., pl. suverani; adj. f., s. f. suverană, pl. suverane

suveran adj. m., s. m., pl. suverani; adj. f., s. f. suverană, pl. suverane

suveran adj. m., s. m., pl. suverani; f. sg. suverană, pl. suverane

SUVERAN adj., s. 1. adj. v. absolut. 2. adj. absolut, total. (Un dispreț ~.) 3. adj. v. independent. 4. s. v. rege. 5. s. v. domnitor. 6. s. suveranul pontif v. papă.

SUVERAN adj., s. 1. adj. absolut, necondiționat, suprem. (Autoritate ~.) 2. adj. absolut, total. (Un dispreț ~.) 3. adj. (POLITICĂ) independent, liber, neatîrnat, (înv. și pop.) slobod, (înv.) nedependent, volnic. (Stat ~.) 4. s. (POLITICĂ) monarh, rege, (pop.) crai, (înv.) rigă. (~ al Suediei.) 5. s. (POLITICĂ) cîrmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpînitor, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. (Ștefan, marele ~ al Moldovei.) 6. s. (BIS.) suveranul pontif = papă, pontiful roman, pontiful Romei, sfîntul părinte.

Suveran ≠ dependent

POPORUL SUVERAN, periodic politic și literar editat la București, în timpul Revoluției din 1848 (19 iun./1 iul.-11/23 sept.) de către D. Bolintineanu (redactor responsabil), N. Bălcescu, C. Bolliac, Al. Zanne, P. Teulescu și Gr. Alexandrescu. Tribună a ideologiei revoluționarilor radicali.