SUVELNIȚĂ, suvelnițe, s. f. (Popular) Suveică (1). Felie de pepene Trece prin ițe repede (Suvelnița). GOROVEI, C. 362. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A merge rostul cuiva cu suvelnița altuia = a fi de acord cu cineva, a se potrivi cu cineva în păreri, obiceiuri etc. Sultănica nu vrea să știe de ce face lumea, dacă rostul ei nu merge cu suvelnița altuia. DELAVRANCEA, S. 11.