opțiuni
  • info

12 definiții pentru suspensiv

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUSPENSIV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă, care oprește punerea în execuție a unei dispoziții, a unei prevederi etc. – Din fr. suspensif.

SUSPENSIV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă, care oprește punerea în execuție a unei dispoziții, a unei prevederi etc. – Din fr. suspensif.

suspensiv, ~ă a [At: PROT–POP., N. D. / Pl: ~i, ~e / E: fr suspensif] 1 (Jur; d. hotărâri, dispoziții etc.) Care suspendă (4) punerea în execuție. 2 De suspensie (1).

SUSPENSIV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă punerea în execuție, care oprește, amînă. Apel suspensiv. Condiție suspensivă. ◊ (În sistemul politic capitalist) Veto suspensiv = drept pe care îl are șeful statului (președinte de republică sau monarh) de a refuza sancționarea unei legi votate de parlament.

SUSPENSIV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă punerea în execuție, care oprește, care amînă. ◊ (În sistemul politic capitalist) Veto suspensiv = drept pe care îl are șeful statului de a refuza sancționarea unei legi votate de parlament. – După fr. suspensif.

SUSPENSIV, -Ă adj. Care suspendă, care oprește punerea în execuție. [< fr. suspensif].

SUSPENSIV, -Ă adj. care determină o suspensie (1). (< fr. suspensif)

SUSPENSIV ~ă (~i, ~e) jur. Care suspendă punerea în execuție a unei hotărâri, a unei dispoziții etc. /<fr. suspensif

suspensiv a. Jur. ce suspendă, ce oprește efectul: apel suspensiv.

*suspensív, -ă adj. (mlat. suspensivus). Jur. Făcut p. a suspenda executarea uneĭ judecățĭ, uneĭ învoĭelĭ: apel suspensiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suspensiv adj. m., pl. suspensivi; f. suspensivă, pl. suspensive

suspensiv adj. m., pl. suspensivi; f. suspensivă, pl. suspensive

suspensiv adj. m., pl. suspensivi; f. sg. suspensivă, pl. suspensive

Intrare: suspensiv
suspensiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suspensiv
  • suspensivul
  • suspensivu‑
  • suspensivă
  • suspensiva
plural
  • suspensivi
  • suspensivii
  • suspensive
  • suspensivele
genitiv-dativ singular
  • suspensiv
  • suspensivului
  • suspensive
  • suspensivei
plural
  • suspensivi
  • suspensivilor
  • suspensive
  • suspensivelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suspensiv, suspensivăadjectiv

  • 1. științe juridice Care suspendă, care oprește punerea în execuție a unei dispoziții, a unei prevederi etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Apel suspensiv. Condiție suspensivă. DLRLC
    • 1.1. (În sistemul politic capitalist) Veto suspensiv = drept pe care îl are șeful statului (președinte de republică sau monarh) de a refuza sancționarea unei legi votate de parlament. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.