SUSPENSÍV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă, care oprește punerea în execuție a unei dispoziții, a unei prevederi etc. – Din fr. suspensif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPENSÍV ~ă (~i, ~e) jur. Care suspendă punerea în execuție a unei hotărâri, a unei dispoziții etc. /<fr. suspensif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPENSÍV, -Ă adj. Care suspendă, care oprește punerea în execuție. [< fr. suspensif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPENSÍV, -Ă adj. care determină o suspensie (1). (< fr. suspensif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPENSÍV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă punerea în execuție, care oprește, care amână. ◊ (În sistemul politic capitalist) Veto suspensiv = drept pe care îl are șeful statului de a refuza sancționarea unei legi votate de parlament. – După fr. suspensif.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

suspensív adj. m., pl. suspensívi; f. sg. suspensívă, pl. suspensíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink