SURÎZĂTOR, -OARE, surîzători, -oare, adj. Zîmbitor; p. ext. vesel, prietenos, amical. Șefii mei mă priveau cu oarecare surîzătoare curiozitate. GALACTION, O. I 30. Prin visul meu cînd treci, Să te oprești în loc, surîzătoare. CERNA, P. 91. Atîta de drăgălașă, albă, Frumoasă – parcă ești o floare! Și ades rămîn pierdut pe gînduri Cînd mi te-arăți surîzătoare. IOSIF, T. 150.