2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURZI, surzesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și pierde parțial sau total auzul; a deveni surd. 2. Tranz. A face ca cineva să-și piardă auzul, a face pe cineva surd; p. ext. a ameți, a zăpăci. – Din surd.

SURZI, surzesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și pierde parțial sau total auzul; a deveni surd. 2. Tranz. A face ca cineva să-și piardă auzul, a face pe cineva surd; p. ext. a ameți, a zăpăci. – Din surd.

surzi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~zesc / E: surd] 1 vi (D. ființe) A-și pierde (parțial sau total) auzul Si: a asurzi (1). 2 vt (C. i. ființe) A lua auzul Si: a asurzi (2). 3 (În descântece; c.i. organele de auz) A face să nu mai funcționeze.

ASURZI (-zesc) I. vb. intr. 1 A pierde auzul: a asurzit în urma operațiunii pe care i-a făcut-o 2 Pr. ext. A fi ca un surd, a se buimăci, a se zăpăci din cauza unui sgomot prea mare: cînd oiu chiui eu, ai să asurzești (CRG.) II. vb. tr. 1 A face să-și piardă auzul 2 Pr. ext. A buimăci, a zăpăci pe cineva din cauza unui sgomot prea mare: te asurzeau strigătele și sgomotele ce făcea mulțimea (ISP.). III. vb. refl. A pierde auzul: și-ți voiu lega limba și te vei ~ (BIBL.) [SURZI].

SURZI, surzesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și pierde auzul, a deveni (complet sau parțial) surd. V. asurzi. Surzea tot mai rău în vremea din urmă. DUMITRIU, P. F. 64. Am văzut pe Radu haiducul pe care l-a băgat Caragea în ocna părăsită... surzise și ologise. FILIMON, C. 301. 2. Tranz. A lua cuiva auzul, a face pe cineva surd. De urechi o au surzit. TEODORESCU, P. P. 381.

A SURZI ~esc tranz. pop. v. A ASURZI. /Din surd

surzì v. a se face surd. [Lat. SURDESCERE].

asurzésc și surzésc v. intr. (lat. surdéscere, it. assordire, fr. assourdir). Devin surd: am asurzit de atîta zgomot. V. tr. Fac surd: m’aĭ asurzit cu atîtea țipete.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surzesc, 3 sg. surzește, imperf. 1 surzeam; conj. prez. 1 sg. să surzesc, 3 să surzească

surzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surzesc, imperf. 3 sg. surzea; conj. prez. 3 să surzească

surzi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surzesc, imperf. 3 sg. surzea; conj. prez. 3 sg. și pl. surzească; ger. surzind

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURZI vb. (MED.) a asurzi. (A ~ de tot.)

Intrare: surzit
surzit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surzit
  • surzitul
  • surzitu‑
  • surzi
  • surzita
plural
  • surziți
  • surziții
  • surzite
  • surzitele
genitiv-dativ singular
  • surzit
  • surzitului
  • surzite
  • surzitei
plural
  • surziți
  • surziților
  • surzite
  • surzitelor
vocativ singular
plural
Intrare: surzi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surzi
  • surzire
  • surzit
  • surzitu‑
  • surzind
  • surzindu‑
singular plural
  • surzește
  • surziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surzesc
(să)
  • surzesc
  • surzeam
  • surzii
  • surzisem
a II-a (tu)
  • surzești
(să)
  • surzești
  • surzeai
  • surziși
  • surziseși
a III-a (el, ea)
  • surzește
(să)
  • surzească
  • surzea
  • surzi
  • surzise
plural I (noi)
  • surzim
(să)
  • surzim
  • surzeam
  • surzirăm
  • surziserăm
  • surzisem
a II-a (voi)
  • surziți
(să)
  • surziți
  • surzeați
  • surzirăți
  • surziserăți
  • surziseți
a III-a (ei, ele)
  • surzesc
(să)
  • surzească
  • surzeau
  • surzi
  • surziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surzi, surzescverb

  • 1. intranzitiv A-și pierde parțial sau total auzul; a deveni surd. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asurzi
    • format_quote Surzea tot mai rău în vremea din urmă. DUMITRIU, P. F. 64. DLRLC
    • format_quote Am văzut pe Radu haiducul pe care l-a băgat Caragea în ocna părăsită... surzise și ologise. FILIMON, C. 301. DLRLC
  • 2. tranzitiv A face ca cineva să-și piardă auzul, a face pe cineva surd. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De urechi o au surzit. TEODORESCU, P. P. 381. DLRLC
etimologie:
  • surd DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.