2 intrări
19 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SURZIRE s. f. Faptul de a surzi. – V. surzi.
SURZIRE s. f. Faptul de a surzi. – V. surzi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
surzire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: surzi] Pierdere a auzului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURZIRE s. f. Procesul de a surzi; surzeală. V. asurzire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURZI, surzesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și pierde parțial sau total auzul; a deveni surd. 2. Tranz. A face ca cineva să-și piardă auzul, a face pe cineva surd; p. ext. a ameți, a zăpăci. – Din surd.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURZI, surzesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și pierde parțial sau total auzul; a deveni surd. 2. Tranz. A face ca cineva să-și piardă auzul, a face pe cineva surd; p. ext. a ameți, a zăpăci. – Din surd.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Felicia
- acțiuni
surzi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~zesc / E: surd] 1 vi (D. ființe) A-și pierde (parțial sau total) auzul Si: a asurzi (1). 2 vt (C. i. ființe) A lua auzul Si: a asurzi (2). 3 (În descântece; c.i. organele de auz) A face să nu mai funcționeze.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASURZI (-zesc) I. vb. intr. 1 A pierde auzul: a asurzit în urma operațiunii pe care i-a făcut-o ¶ 2 Pr. ext. A fi ca un surd, a se buimăci, a se zăpăci din cauza unui sgomot prea mare: cînd oiu chiui eu, ai să asurzești (CRG.) II. vb. tr. 1 A face să-și piardă auzul ¶ 2 Pr. ext. A buimăci, a zăpăci pe cineva din cauza unui sgomot prea mare: te asurzeau strigătele și sgomotele ce făcea mulțimea (ISP.). III. ‡vb. refl. A pierde auzul: și-ți voiu lega limba și te vei ~ (BIBL.) [SURZI].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
SURZI, surzesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și pierde auzul, a deveni (complet sau parțial) surd. V. asurzi. Surzea tot mai rău în vremea din urmă. DUMITRIU, P. F. 64. Am văzut pe Radu haiducul pe care l-a băgat Caragea în ocna părăsită... surzise și ologise. FILIMON, C. 301. 2. Tranz. A lua cuiva auzul, a face pe cineva surd. De urechi o au surzit. TEODORESCU, P. P. 381.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SURZI ~esc tranz. pop. v. A ASURZI. /Din surd
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
surzì v. a se face surd. [Lat. SURDESCERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
asurzésc și surzésc v. intr. (lat. surdéscere, it. assordire, fr. assourdir). Devin surd: am asurzit de atîta zgomot. V. tr. Fac surd: m’aĭ asurzit cu atîtea țipete.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
surzésc, V. asurzesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
surzire s. f., g.-d. art. surzirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
surzire s. f., g.-d. art. surzirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
surzire s. f., g.-d. art. surzirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
surzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surzesc, 3 sg. surzește, imperf. 1 surzeam; conj. prez. 1 sg. să surzesc, 3 să surzească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
surzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surzesc, imperf. 3 sg. surzea; conj. prez. 3 să surzească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
surzi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surzesc, imperf. 3 sg. surzea; conj. prez. 3 sg. și pl. surzească; ger. surzind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SURZI vb. (MED.) a asurzi. (A ~ de tot.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SURZI vb. a asurzi. (A ~ de tot.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
surzire, surzirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a surzi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: surzeală
etimologie:
- surzi DEX '98 DEX '09
surzi, surzescverb
- 1. A-și pierde parțial sau total auzul; a deveni surd. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: asurzi
- Surzea tot mai rău în vremea din urmă. DUMITRIU, P. F. 64. DLRLC
- Am văzut pe Radu haiducul pe care l-a băgat Caragea în ocna părăsită... surzise și ologise. FILIMON, C. 301. DLRLC
-
- 2. A face ca cineva să-și piardă auzul, a face pe cineva surd. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De urechi o au surzit. TEODORESCU, P. P. 381. DLRLC
-
etimologie:
- surd DEX '98 DEX '09