surplus sn [At: PLR II, 60 / Pl: ~uri / E: fr surplus] 1 Ceea ce depășește necesarul Si: excedent (3), plus², prisos, supliment (3), (asr) prisosință, (înv) prisoseală, prisosire, prisosit¹, prisositură, rămas² (15), (reg) radăș, (îvr) supraplus. 2 Ceea ce întrece o cantitate sau o limită obișnuită, reprezentând un spor sau un plus (inutil).