SURPLÚS, surplusuri, s. n. Ceea ce este în plus, ceea ce depășește necesarul; prisos, excedent. – Din fr. surplus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

SURPLÚS ~uri n. Cantitate care depășește necesarul; prisos; excedent. ~ de mărfuri. /<fr. surplus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURPLÚS s.n. Ceea ce este în plus; prisos, excedent. [< fr. surplus, cf. sur – peste, plus – prea].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SURPLÚS s. n. ceea ce este în plus; prisos, excedent. (< fr. surplus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SURPLÚS s. excedent, plus, prisos, prisosință, (reg.) radăș, (înv.) prisoseală, prisosire, prisosit, prisositură, rămas. (Un ~ de produse.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

surplús s. n., pl. surplúsuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink