surexcitare sf vz surescitare

SUREXCITARE s.f. v. surescitare.

surexcitare f. 1. augmentare excesivă a energiei vitale într’un organ; 2. iritațiune bolnăvicioasă.

surescita vt [At: VLAHUȚĂ, O. A. III, 17 / V: (rar) ~excita / Pzi: ~cit / E: fr surexciter] 1 A excita peste măsură Si: (rar) supraexcita. 2 A aduce într-o stare de iritație, de nervozitate extremă. 3 (Pex) (Rar) A supăra (7).

surescitare sf [At: BACALBAȘA, S. A. II, 35 / V: (rar) ~exci~ / Pl: ~tări / E: surescita] 1 Stare anormală de iritare, de nervozitate crescută Si: surescitație, (rar) supraexcitare, supraexcitație. 2 (Pex; rar) Supărare (5).

surexcita v vz surescita

SURESCITA, surescit, vb. I. Tranz. (Mai ales la participiu) A excita peste măsură; a aduce într-o stare de iritație, de nervozitate extremă. Și-n mintea lui încălzită, surescitată de basme, începea să se desfășure, în tablouri vii, scene atingătoare, al căror erou era el, copilul. VLAHUȚĂ, O. AL. II 17. – Variantă: surexcita vb. I.

SURESCITARE, surescitări, s. f. (Și în forma surexcitare) Acțiunea de a surescita și rezultatul ei; stare de iritație bolnăvicioasă. Stai liniștit, nu-i nimic grav... nimic... Epuizare și surexcitare nervoasă, atît! REBREANU, P. S. 154. – Variantă: surexcitare s. f.

SURESCITA vb. I. tr. A excita, a irita peste măsură; a întărîta, a ațîța. [P.i. surescit, var. surexcita vb. I.. / < fr. surexciter].

SURESCITARE s.f. Acțiunea de a surescita și rezultatul ei; excitare mare, întărîtare; surescitație. [Var. surexcitare s.f. / < surescita].

SUREXCITA vb. I. v. surescita.

SURESCITA vb. tr. a excita peste măsură, a irita. (< fr. surexciter)

A SURESCITA surescit tranz. A excita pe cineva peste măsură. /<fr. surexciter

surexcità v. a cauza o surexcitare.

supraexcít, a -á v. tr. (supra- și excit). Excit foarte tare. – Barb. a surexcita (fr. surexciter).

*surexcít V. supraexcit.

surescita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. surescit, 2 sg. suresciți, 3 surescită; conj. prez. 1 sg. să surescit, 3 să surescite

surescitare s. f., g.-d. art. surescitării; pl. surescitări

surescita (a ~) vb., ind. prez. 3 surescită

surescitare s. f., g.-d. art. surescitării; pl. surescitări

surescita vb., ind. prez. 1 sg. surescit, 3 sg. și pl. surescită

surescitare s. f., g.-d. art. surescitării; pl. surescitări

surexcitez.

SURESCITA vb. (rar) a (se) supraexcita.

SURESCITARE s. 1. v. surescitație. 2. v. nervozitate.

SURESCITA vb. (rar) a (se) supraexcita.

SURESCITARE s. 1. (FIZIOL.) surescitație, (rar) supraexcitare, supraexcitație. 2. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritație, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitate, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.)