SURESCITA, surescit, vb. I. Tranz. (Mai ales la participiu) A excita peste măsură; a aduce într-o stare de iritație, de nervozitate extremă. Și-n mintea lui încălzită, surescitată de basme, începea să se desfășure, în tablouri vii, scene atingătoare, al căror erou era el, copilul. VLAHUȚĂ, O. A. III 17. – Variantă: surexcita vb. I.