SURESCITÁRE, surescitări, s. f. Acțiunea de a surescita și rezultatul ei; stare de iritație, de nervozitate bolnăvicioasă; surescitație. [Var.: surexcitáre s. f.] – V. surescita.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

SURESCITÁRE s.f. Acțiunea de a surescita și rezultatul ei; excitare mare, întărâtare; surescitație. [Var. surexcitare s.f. / < surescita].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SURESCITÁRE s. 1. v. surescitație. 2. v. nervozitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

surescitáre s. f., g.-d. art. surescitării; pl. surescitări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURESCITÁ, surescít, vb. I. Tranz. A excita peste măsură; a aduce într-o stare de iritație, de nervozitate extremă. [Var.: surexcitá vb. I] – Din fr. surexciter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

A SURESCITÁ surescít tranz. A excita pe cineva peste măsură. /<fr. surexciter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURESCITÁ vb. I. tr. A excita, a irita peste măsură; a întărâta, a ațâța. [P.i. surescít, var. surexcita vb. I.. / < fr. surexciter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SURESCITÁ vb. tr. a excita peste măsură, a irita. (< fr. surexciter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SURESCITÁ vb. (rar) a (se) supraexcita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

surescitá vb., ind. prez. 1 sg. surescít, 3 sg. și pl. surescítă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink