Definiția cu ID-ul 509020:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
surduc (curi), s. n. – Rîpă, hîrtoapă, prăpastie. Tc. surduk (Șeineanu, II, 329), cf. sb. surduk, mag. szurdok. În Mold.
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
surduc (curi), s. n. – Rîpă, hîrtoapă, prăpastie. Tc. surduk (Șeineanu, II, 329), cf. sb. surduk, mag. szurdok. În Mold.