2 intrări
13 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SURDOMUT, -Ă, surdomuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de auz și de grai; (persoană) surdă și mută în același timp. – Surd + mut (după fr. sourd-muet).
SURDOMUT, -Ă, surdomuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de auz și de grai; (persoană) surdă și mută în același timp. – Surd + mut (după fr. sourd-muet).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
surdomut, ~ă smf, a [At: AR (1829) 622/47 / V: (reg) ~dmut / Pl: ~uți, ~e / E: surd + mut cf fr sourd-muet] 1-2 (Om) care este lipsit de auz și de grai. 3-4 (Om) care se comportă ca un surdomut (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURDOMUT, -Ă, surdomuți, -te, adj. (Mai ales substantivat) Lipsit de auz și de grai. Se înțelegeau... prin semne, care lăsau impresia că sînt doi surdomuți. PAS, Z. I 306.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURDOMUT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care este lipsit de auz și de grai. [< surdo- + mut, după fr. sourd-muet].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURDOMUT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de auz și de grai. (după fr. sourd-muet)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SURDOMUT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care este în același timp surd și mut; lipsit de auz și de darul vorbirii. /surd + mut
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
surdomut m. cel lipsit de auz și de graiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surdmut, ~ă a vz surdomut
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*surdo-mút, -ă adj. Mut (care e și surd din naștere).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
surdomut adj. m., s. m., pl. surdomuți; adj. f., s. f. surdomută, pl. surdomute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
surdomut adj. m., s. m., pl. surdomuți; adj. f., s. f. surdomută, pl. surdomute
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
surdomut adj. m., s. m. mut
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
surdo-mut, -tă; -ți, -te.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
surdomut, surdomuțisubstantiv masculin surdomută, surdomutesubstantiv feminin surdomut, surdomutăadjectiv
- 1. (Om) lipsit de auz și de grai; (persoană) surdă și mută în același timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Se înțelegeau... prin semne, care lăsau impresia că sînt doi surdomuți. PAS, Z. I 306. DLRLC
-
etimologie:
- Surd + mut DEX '09 DEX '98 DN
- sourd-muet DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.