opțiuni
  • info

11 definiții pentru surdomut (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURDOMUT, -Ă, surdomuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de auz și de grai; (persoană) surdă și mută în același timp. – Surd + mut (după fr. sourd-muet).

SURDOMUT, -Ă, surdomuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de auz și de grai; (persoană) surdă și mută în același timp. – Surd + mut (după fr. sourd-muet).

surdomut, ~ă smf, a [At: AR (1829) 622/47 / V: (reg) ~dmut / Pl: ~uți, ~e / E: surd + mut cf fr sourd-muet] 1-2 (Om) care este lipsit de auz și de grai. 3-4 (Om) care se comportă ca un surdomut (1).

SURDOMUT, -Ă, surdomuți, -te, adj. (Mai ales substantivat) Lipsit de auz și de grai. Se înțelegeau... prin semne, care lăsau impresia că sînt doi surdomuți. PAS, Z. I 306.

SURDOMUT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care este lipsit de auz și de grai. [< surdo- + mut, după fr. sourd-muet].

SURDOMUT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de auz și de grai. (după fr. sourd-muet)

SURDOMUT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care este în același timp surd și mut; lipsit de auz și de darul vorbirii. /surd + mut

surdomut m. cel lipsit de auz și de graiu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surdomut adj. m., s. m., pl. surdomuți; adj. f., s. f. surdomută, pl. surdomute

surdomut adj. m., s. m., pl. surdomuți; adj. f., s. f. surdomută, pl. surdomute

surdomut adj. m., s. m. mut

surdo-mut, -tă; -ți, -te.

Intrare: surdomut (s.m.)
surdomut2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surdomut
  • surdomutul
  • surdomutu‑
plural
  • surdomuți
  • surdomuții
genitiv-dativ singular
  • surdomut
  • surdomutului
plural
  • surdomuți
  • surdomuților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surdomut, surdomuțisubstantiv masculin
surdomută, surdomutesubstantiv feminin
surdomut, surdomutăadjectiv

  • 1. (Om) lipsit de auz și de grai; (persoană) surdă și mută în același timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Se înțelegeau... prin semne, care lăsau impresia că sînt doi surdomuți. PAS, Z. I 306. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.