2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
surdinare sf [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1969, nr. 26, 19/1 / Pl: ~nări / E: surdina] (Rar) Emitere în surdină (3).
surdina vtr [At: SFC III, 116 / Pzi: ~nez / E: surdină] (Rar) A (se) emite în surdină (3) Si: (rar) a (se) surdiniza.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surdina vb. I A diminua ◊ „Educația [sa] profund creștină îi surdinează impulsurile brutale.” R.l. 1 X 68 p. 20. ◊ „Clay a pierdut într-adevăr și credem că îl va face să mediteze la croșeul stâng al lui Frazier, surdinând fanfaronada sa un pic medievală.” R.lit. 18 III 71 p. 27 (din fr. sourdiner; L; L. Vasiliu în SMFC III 116)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
surdina vb., ind. prez. 1 sg. surdinez, 3 sg. și pl. surdinează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: surdinare
surdinare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: surdina
| verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)