surdina vb. I A diminua ◊ „Educația [sa] profund creștină îi surdinează impulsurile brutale.” R.l. 1 X 68 p. 20. ◊ „Clay a pierdut într-adevăr și credem că îl va face să mediteze la croșeul stâng al lui Frazier, surdinând fanfaronada sa un pic medievală.” R.lit. 18 III 71 p. 27 (din fr. sourdiner; L; L. Vasiliu în SMFC III 116)