surdina vtr [At: SFC III, 116 / Pzi: ~nez / E: surdină] (Rar) A (se) emite în surdină (3) Si: (rar) a (se) surdiniza.

surdina vb. I A diminua ◊ „Educația [sa] profund creștină îi surdinează impulsurile brutale.” R.l. 1 X 68 p. 20. ◊ „Clay a pierdut într-adevăr și credem că îl va face să mediteze la croșeul stâng al lui Frazier, surdinând fanfaronada sa un pic medievală.” R.lit. 18 III 71 p. 27 (din fr. sourdiner; L; L. Vasiliu în SMFC III 116)

sordină sf vz surdină

surdină sf [At: DDRF / V: (îvr) sor~ / Pl: ~ne / E: fr sourdine, it sordino] 1 Dispozitiv din metal sau din lemn, în formă de gheară la instrumentele cu coarde (Vz pieptene), sau în formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea sonorității acestor instrumente. 2 (Pex) Atenuare a intensității sunetelor emise de instrumente cu coarde sau de suflat cu ajutorul surdinei (1). 3 (Îljv) În ~ Cu tonalitate foarte scăzută. 4 (Îal; pex) Fără zgomot Si: încet.

SURDINĂ, surdine, s. f. Dispozitiv de metal sau de lemn în formă de pieptene dublu, care se fixează pe scaunul instrumentelor muzicale cu corzi, pentru a slăbi intensitatea sunetului; dop care se aplică la trompete pentru a face să scadă intensitatea emisiunii sonore. A pune surdina. ◊ Fig. O intimitate discretă, plină de estompări și de surdine de mătase, a pus stăpînire pe glasul Oltului și pe freamătul lumii. BOGZA, C. O. 387. O surdină nevăzută atenuează vibrațiile sentimentului și îl reduce la o măsură umană. VIANU, A. P. 226. Avea un glas profund, muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrare particulară. VLAHUȚĂ, O. A. I 244. ◊ Loc. adv. În surdină = a) cu surdina pusă. În surdină să-și joace degetele și arcușul pe strune. ARDELEANU, D. 289. Notele viorilor pătrundeau încet, ca în surdină. BASSARABESCU, S. N. 148; b) fig. fără zgomot, înăbușit; cu glas scăzut. Dinamul, ca o broască țestoasă de oțel, Tot murmură-n surdină, pitit sub carapace. D. BOTEZ, F. S. 76. De emoție-n surdină, Subt un snop de bozie, O păstaie de sulcină A făcut explozie. TOPÎRCEANU, B. 48. Bubico se uită la mine și mîrîie-n surdină. CARAGIALE, O. II 267.

SURDINĂ s.f. Amortizor de zgomot. ♦ Dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru a-i micșora intensitatea sunetelor. ♦ În surdină = a) încet, cu sunete ușoare; b) fără zgomot, cu glas scăzut; în taină. [< fr. sourdine, cf. it. sordina].

SURDINĂ s. f. amortizor de zgomot. ◊ dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru atenuarea intensității și modificarea timbrului sunetelor. ♦ în ~ = fără zgomot. (< fr. sourdine)

SURDINĂ ~e f. Dispozitiv folosit la unele instrumente muzicale pentru a slăbi intensitatea sunetelor emise. ◊ În ~ a) încet; înăbușit; b) în taină; pe ascuns. /<fr. sourdine

surdină f. ceea ce se pune la un instrument de muzică spre a-i slăbi sunetul: în surdină, în taină.

*surdínă f., pl. e (fr. sourdine, d. it. sordina). Ceĭa ce se pune la un instrument muzical ca să sune maĭ slab. La instrumentele cu arcuș surdina e un fel de peptene care se prinde de scaun și înădușă sunetu. Fig. În surdină, în taină.

surdina vb., ind. prez. 1 sg. surdinez, 3 sg. și pl. surdinează

surdină s. f., g.-d. art. surdinei; (dispozitive) pl. surdine

surdină s. f., g.-d. art. surdinei; (dispozitive) pl. surdine

surdină s. f., g.-d. art. surdinei; (dispozitive) pl. surdine

SURDINĂ s. (MUZ.) (rar) pieptene. (~ la vioară.)

SURDINĂ s. (MUZ.) (rar) pieptene. (~ la vioară.)

surdină (it. sordino; fr. sourdine; engl. mute; germ. Dämpfer), dispozitiv care permite diminuarea intensității* și modificarea timbrului* la unele instrumente. ♦ La pian, s. este reprezentată printr-o pedală (1) așezată în stânga, care diminuează amplitudinea* vibrațiilor* unei corzi (v. corda). ♦ La instr. cu corzi (și arcuș) s. constă într-o mică piesă din lemn sau metal, în formă de pieptene, tăiată astfel încât să cuprindă partea superioară a călușului* pe care sunt așezate corzile. Acest fel de s. nu împiedică corzile să vibreze ci modifică numai transmiterea unora dintre sunetele armonice*. Timbrul devine puțin nazal, fiind voalat în piano* și spart în mezzoforte*. ♦ Pentru instr. de suflat din alamă se utilizează s. de formă în general conică, din lemn, carton, material plastic, cauciuc, aluminiu, ce se introduce în pavilionul* instr. Aceste s. transformă considerabil timbrul. Și mâna poate deveni s. așezată în pavilionul trompetei* dar mai ales al cornului* (v. bouché (2)). Jazzul* a dezvoltat, în special pentru trp., o mare varietate de s. dintre care cele mai răspândite sunt: s. cu cupă amovibilă (engl. harmon mute sau cup mute) și s. wa-wa (care, prin deschiderea bruscă cu mâna stângă a tubului ei terminal, reproduce dublul diftong wa-wa). ♦ Sonoritatea tobei* mici poate fi atenuată prin introducerea unei panglici de pânză între membrana instr. și coarda întinsă pe această membrană; cea a timpanului* se atenuează atingând cu mâna membrana instr.