2 definiții pentru supunăciune
Explicative DEX
supunăciune sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~ni / E: supune + – ăciune] (Îvr) 1 Așezare dedesubt. 2 Ascundere (1). 3 Supunere (3).
Arhaisme și regionalisme
supunăciune, supunăciuni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: supunăciune
supunăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||