SUPRASOLICITÁRE, suprasolicitări, s. f. Acțiunea de a suprasolicita și rezultatul ei. – V. suprasolicita.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPRASOLICITÁRE s.f. Faptul de a suprasolicita; solicitare excesivă; supraîncărcare. [< suprasolicita].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suprasolicitáre s. f. (sil. -pra-) → solicitare
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPRASOLICITÁ, suprasolícit, vb. I. Tranz. A solicita peste măsură. – Supra- + solicita.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SUPRASOLICITÁ suprasolícit tranz. A solicita peste măsură. /supra- + a solicita
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPRASOLICITÁ vb. I. tr. A solicita peste măsură. [P.i. suprasolícit. / < supra- + solicita].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPRASOLICITÁ vb. tr. a solicita excesiv; a supraîncărca. (< supra1- + solicita)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suprasolicitá vb., ind. prez. 1 sg. suprasolícit, 3 sg. și pl. suprasolícită; conj. prez. 3 sg. și pl. suprasolícite
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink