SUPRAPUS, -Ă, suprapuși, -se, adj. Pus deasupra altuia. ♦ (Despre formațiuni geologice, epoci de civilizație etc:) Care urmează după altul, care este așezat deasupra altuia. – V. suprapune.

suprapus, ~ă a [At: BREZOIANU, A. 151/24 / Pl: ~puși, ~se / E: suprapune] 1 Care este așezat peste ceva sau unul deasupra altuia Si: (înv) superpus. 2 (Pex) Care urmează după altul. 3 (Îs) Clasă (sau pătură) ~ă Clasă (sau pătură) socială conducătoare, care se bucură de toate privilegiile Si: (rar) clasă superpozată.

SUPRAPUS, -Ă, suprapuși, -se, adj. (Despre formații geologice, epoci de civilizație etc.) Care urmează după altul, care este așezat deasupra altuia. – V. suprapune.

SUPRAPUS, -Ă, suprapuși, -se, adj. Așezat unul deasupra altuia, unul peste altul. Unul dintre paturile de lemn suprapuse scîrțîi. MIHALE, O. 19. Atelierele se aflau în fund, suprapuse, înghesuite – jos mașinile, sus zețăria și deasupra legătoria dimpreună cu cartonajele. PAS, Z. I 264. ◊ (În contexte figurate) Deocamdată, mă apăr de războiul pe care mi-l poartă bătrînul – nu fățiș, ci încurcat în rețele suprapuse. SADOVEANU, Z. C. 77. ◊ Clasă (sau pătură) suprapusă = clasă conducătoare, în orînduirea burgheză, care se bucură de toate privilegiile. Mulți din scriitorii ieșiți din clasele suprapuse au avut o privire de înțelegere pentru oamenii mici și i-au tratat ca frați. SADOVEANU, E. 260. În focul luptei sale împotriva păturii grecești suprapuse, «ruina frumoasei limbi vechi» Eminescu o pune în spinarea acelei pături suprapuse. IBRĂILEANU, SP. CR. 164. ♦ (Despre formații geologice, epoci de civilizație etc.) Succedat în urma altuia, așezat deasupra altuia. Au fost două rînduri de așezări, suprapuse, la distanță de măcar o mie cinci sute de ani. C. PETRESCU, R. DR. 64.

SUPRAPUS, -Ă adj. Așezat deasupra. ◊ Clasă (sau pătură) suprapusă = clasă socială conducătoare. ♦ (Despre formații geologice, epoci de civilizație) Care urmează altuia. [< suprapune].

suprapune [At: CORNEA, E. 63/1 / Pzi: suprapun, (reg) suprapui / E: supra¹- + pune cf lat supraponere, fr superposer] 1 vt (C. i.obiecte, straturi etc.) A așeza peste, deasupra sau unul deasupra altuia. 2 (Spc; c.i. figuri geometrice) A așeza una deasupra alteia pentru a verifica egalitatea Si: (înv) a superpune. 3 vr (Pex) A avea loc în același timp Si: a coincide (4), a (se) încăleca.

SUPRAPUNE, suprapun, vb. III. Tranz. A pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. (Refl.) Fîșia subțire dintre cele două stînci care se suprapun este filonul de aur. BOGZA, Ț. 10.

SUPRAPUNE vb. III. tr. A pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. [P.i. suprapun, conj. -nă. / < supra- + pune, după fr. superposer].

SUPRAPUNE vb. I. tr. a pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. II. refl. a se afla așezat deasupra altuia; (p. ext.) a coincide în timp. (după fr. superposer)

A SE SUPRAPUNE pers. 3 se suprapune intranz. 1) (despre linii, figuri, lucruri etc.) A se așeza exact unul peste altul; a etaja. 2) (despre evenimente) A avea loc în același timp; a se produce concomitent. /supra- + a pune

A SUPRAPUNE suprapun tranz. A face să se suprapună; a etaja. /supra- + a pune

suprapune v. a pune un lucru peste altul.

*suprapún și superpún, -pús, a -púne v. tr. (supra- saŭ super- și pun; lat. super- și supra-pónere; fr. superposer). Pun unu peste altu: a suprapune gologanĭ, straturĭ suprapuse.

suprapune (a ~) (desp. su-pra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. suprapun, 2 sg. suprapui, 3 sg. suprapune, perf. s. 1 sg. suprapusei, 1 pl. suprapuserăm, m.m.c.p. 1 pl. suprapuseserăm; conj. prez. 1 sg. să suprapun, 3 să suprapună; ger. suprapunând; part. suprapus

suprapune (a ~) (su-pra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. suprapun, 2 sg. suprapui, 1 pl. suprapunem; conj. prez. 3 să suprapună; ger. suprapunând; part. suprapus

suprapune vb. (sil. -pra-) → pune

suprapune (ind. prez. 1 sg. suprapun, conj. suprapună)

suprapun, -pună 3 conj.

SUPRAPUS adj. 1. (rar) superpus. (Două figuri geometrice ~.) 2. încălecat. (Straturi ~.)

SUPRAPUS adj. 1. (rar) superpus. (Două figuri geometrice ~.) 2. încălecat. (Straturi ~.)

SUPRAPUNE vb. 1. (rar) a (se) superpune. (Două figuri geometrice care se ~.) 2. a coincide, a se încăleca. (Orele celor două ședințe se ~.)

SUPRAPUNE vb. 1. (rar) a (se) superpune. (Două figuri geometrice care se ~.) 2. a coincide, a se încăleca. (Orele celor două ședințe se ~.)