SUPRAMUNCĂ s. f. Muncă suplimentară pe care muncitorul o depune după ce a produs minimul necesar pentru întreținerea sa și a familiei sale și care produce plusvaloarea în folosul patronului. Numai o parte din munca depusă de muncitor în cursul unei zile constă din muncă plătită, iar cealaltă parte constă din muncă neplătită, și tocmai această parte neplătită; iau supramunca, constituie fondul din care se formează plusvaloarea, sau profitul. MARX-ENGELS, O. A. I 447.