supradoză s. f. Doză exagerat de mare (de droguri) ◊ „Cu ultimele resurse bănești pe care le-au avut, au închiriat o cameră la hotel și și-au cumpărat medicamente în supradoze nocive. Le-au ingerat și urmarea se cunoaște.” R.l. 1 VI 77 p. 6. ◊ „95 de persoane își datorează moartea unor «supradoze» [...]” R.l. 31 X 84 p. 6; v. și Sc. 25 XII 79 p. 5 (din supra- + doză, după engl. overdose; cf. fr. surdosage; PR 1964; DEX-S)