SUPRACONDUCTIBILITÁTE s. f. (Fiz.) Stare a unor substanțe la temperaturi în apropiere de zero absolut și la intensități de câmp magnetic foarte mici, în care rezistivitatea lor electrică devine practic nulă; supraconducție. – Din fr. supraconductibilité.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPRACONDUCTIBILITÁTE s.f. (Fiz.) Proprietate a unor metale sau aliaje aflate la temperaturi foarte scăzute de a-și pierde rezistența electrică; supraconducție. [Cf. fr. supraconductibilité].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPRACONDUCTIBILITÁTE s. f. proprietate a unor metale sau aliaje la temperaturi foarte scăzute de a-și pierde rezistența electrică; supraconductivitate, supraconducție. (< fr. supraconductibilité)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPRACONDUCTIBILITÁTE s. (FIZ.) supraconducție.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
supraconductibilitáte s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. supraconductibilității
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
supraconductibilitáte s.f. (fiz.) Proprietate a unor metale aflate la temperaturi scăzute de a-și pierde rezistența electrică ◊ „Supraconductibilitatea a fost astfel denumită datorită faptului că unele metale se «metamorfozează» brusc când sunt supuse unei anumite temperaturi critice, caracteristică fiecărui metal, pierzând orice rezistență la curentul electric, pentru a deveni conductori ideali, «supraconductori», de unde și numele fenomenului.” Sc. 9 I 74 p. 7; v. și crioturbogenerator (din fr. supraconductibilité; DF, LTR; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink