supletiv, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~i, ~e / E: fr suppltétif] 1 (Grm; d. forme gramaticale ale aceleiași paradigme) Care provine de la o rădăcină diferită de cea de bază Si: (rar) completiv. 2 (Jur; d. o normă legală) Care se aplică în măsura în care părțile nu stabilesc altfel în actele juridice pe care le încheie. 3 (Pex) Facultativ.