superfinisáre s.f. (tehn.) Acțiunea de netezire foarte fină a asperităților unor piese sau organe de mașini ◊ „Un reșițean – dr. ing. I.L. – a studiat modul în care s-ar putea optimiza operația de superfinisare a unor piese de la motoarele termice.” R.l. 11 XI 78 p. 5. ◊ „Mașini de superfinisat. Specialiștii [...] din Bârlad au realizat un set de mașini speciale, moderne pentru superfinisarea rulmenților.” R.l. 24 VII 84 p. 5. v. și profil (1983) (din super + finisare; FC II 235; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink