SUPERFINISÁRE, superfinisări, s. f. Acțiunea de a superfinisa și rezultatul ei. – V. superfinisa.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPERFINISÁRE s.f. Acțiunea de a superfinisa și rezultatul ei; superfiniție. [< superfinisa].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPERFINISÁ, superfinisez, vb. I. Tranz. A netezi foarte fin asperitățile unor suprafețe. – Super- + finisa (după fr. superfinir).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPERFINISÁ vb. I. tr. (Tehn.) A netezi foarte fin asperitățile suprafețelor unor piese sau organe de mașini. [Et. incertă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPERFINISÁ vb. tr. a netezi foarte fin asperitățile suprafețelor unor piese sau organe de mașini. (după fr. superfinir)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
superfinisá vb. finisa
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
superfinisáre s.f. (tehn.) Acțiunea de netezire foarte fină a asperităților unor piese sau organe de mașini ◊ „Un reșițean – dr. ing. I.L. – a studiat modul în care s-ar putea optimiza operația de superfinisare a unor piese de la motoarele termice.” R.l. 11 XI 78 p. 5. ◊ „Mașini de superfinisat. Specialiștii [...] din Bârlad au realizat un set de mașini speciale, moderne pentru superfinisarea rulmenților.” R.l. 24 VII 84 p. 5. v. și profil (1983) (din super + finisare; FC II 235; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink