sunătór, -oáre adj. Care sună (adică „de metal”): banĭ sunătorĭ. Iron. A convinge pe cineva pin argumente sunătoare, a-l mitui. S. m. pl. Fam. Banĭ. S. f., pl. orĭ (poate pin aluz. la fructele eĭ, care sună în capsulele lor). Munt. Lemnie. Unt de sunătoare, sunătoare muĭată’n undelemn.