sunat sn [At: CANTEMIR, ap. DDRF / Pl: (6, înv) ~e / E: suna] 1-11 Sunare (1-10, 12). 12 Marcarea prin mijloace sonore (ritmice) ale ceasului, a anumitor unități de timp (ore, jumătăți sau sferturi de oră) Si: batere, bătaie (47), bătut (2), sunare (15). 13 Emitere, la o oră dinainte stabilită, a unui semnal sonor, continuu (și puternic), pentru a trezi din somn sau a atrage atenția că trebuie făcut un anumit lucru Si: (rar) sunare (16) Vz deșteptare (2), deșteptat¹ (1), trezire, trezit¹. 14 (Îrg) Zvonire. 15 (Ccr) Zvon. 16 (Îpf) Spunere. 17 (Îpf; spc) Stipulare.